Viaţa e în altă parte, de Milan Kundera

Viaţa e în altă parte… şi povestea unde-i? că nu-i aici!

Viaţa e în altă parteAnostă. Plictisitoare. Înaintând cu cititul constat că-i proastă rău de tot. Să mă ierte Milan Kundera, dar scrierea asta a lui e o aiureală cu uşoare scame de filozofie. Şi, pe ici-pe colo, cu aluzii incestuoase, câteva momente de imoralitate obosită, câteva sclipiri de conştiinţă pusă la colţ şi multe vorbe care nu stârnesc nici intelectual, nici emoţional.

Încerci să afli despre ce e vorba în povestire şi te pierzi într-un labirint de banalităţi. Un băiat dependent de maică-sa, o mamă posesivă şi cam bleagă, un pictor care se culcă cu ea. Dând paginile cărţii, pictorul dispare din décor – până şi el s-a plictisit de povestea asta, băiatul creşte şi maică-sa tot bleagă rămâne.

Jaromil e numele băiatului şi, în anii dezvoltării sale, după ce ratează ca pictor/desenator, o dă pe poezii. Cu un caracter îndoielnic, dar neconvingător conturat de autor, îl găsim pe Jaromil uneori timid şi angoasat, alteori narcisist şi îngâmfat. Ori e obosit de maică-sa, ori abia aşteaptă prezenţa ei care să-i confirme calităţile. Câteodată e naiv, iar altădată este lucrător cu poliţia politică unde-şi toarnă cunoscuţii. Şi pentru că tot amalgamul ăsta de om nu-i suficient ca să zăpăceşti cititorul, în vreo două capitole din şapte, Jaromil apare cu a doua sa personalitate – Xavier. Aiuritor! Poate că Milan Kundera o fi vrut să contureze un personaj complex, însă mie nu mi-a captat atenţia, doar mi-a agitat nervii. Pentru că n-am găsit nimic interesant nici la personaje, nici la acţiune, nici la stilul de a scrie.

Este primul roman de Kundera pe care-l citesc – ghinionul meu! Un scriitor lăudat, “la modă”, pe val. Poate are alte scrieri remarcabile. Poate şi acest roman o fi remarcabil, însă nu pentru mine…

Cartea asta nu e proastă doar ca scriere. E proastă şi ca format. După ce am citit primele cinci pagini, aveam cinci pagini dezlipite de cotor. După o sută douăzeci de pagini, aveam fix o sută douăzeci de pagini dezlipite. La pagina trei sute, ia ghiciţi câte pagini erau dezlipite? Cum e posibil ca editura Humanitas să vândă ceva atât de prost?! Oare funcţionarii de la Protecţia Consumatorului se ocupă şi de edituri? N-aş reclama calitatea scrierii – asta ar presupune s-o citească şi ei – un calvar! Dar aş reclama calitatea obiectului numit carte. După prima citire s-a transformat în foi volante. Ăsta ar putea fi un semn: nu merită încă un cititor, gata, e împrăştiată; până şi calendarul de perete e mai bine legat…

2 Comments

  1. Manea Gabriela

    Multumesc de sfat! Continua… Cred in recomandari.

    Reply
    1. LG (Post author)

      Multumesc si eu! 🙂

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *