Umbra vîntului, de Carlos Ruiz Zafon

Umbra vantuluiAcum am închis ultima copertă a romanului şi mă încearcă o sumedenie de emoţii. Parcă aş vrea s-o povestesc tuturor şi parcă n-aş şti de unde să încep.  Zic că-i prea grozavă ca să fie povestită, ea trebuie citită. Şi nu doar o dată!
Un roman încărcat cu de toate, intens, abrupt, duios, bun şi sfredelitor. Zeci de poveşti se împletesc într-o poveste ameţitoare.

Carlos Ruiz Zafon în romanul Umbra vîntului spune povestea unei cărţi numită Umbra vântului scrisă de Julian Carax în primul sfert al secolului trecut. O carte uluitoare a cărui singur exemplar a fost găsit în “Cimitirul cărţilor uitate” – o bliblioteca secretă şi bizară unde s-au adunat mii de cărţi rare, aduse de iubitorii lor, spre păstrare.

Cel care găseşte “Umbra vântului” este Daniel Sempere – fiul unui librar dedicat, ce pătrunde în acest sanctuar al cărţilor la vârsta de 10 ani, de mână cu tatăl său. Prin tradiţie, fiecare client fidel al “Cimitirului cărţilor uitate” poate dezvălui secretul cuiva de încredere, aducându-l aici de unde îşi poate alege o carte. Şi tot tradiţia spune că nu omul alege cartea, ci cartea îl alege pe om.

Daniel Sempere îşi citeşte cartea într-o noapte, iar viaţa sa este marcată de povestea citită. Porneşte în căutarea cărţilor scrise de Julian Carax şi se confruntă cu o sumedenie de mistere, cu aventuri lugubre, cu personaje ale cărţii ce se ascund în tenebrele unei Barcelone încărcată de secrete.

Citind romanul Umbra vîntului am avut permanenta senzaţie că Barcelona este “eroul” principal – descrisă absolut superb cu metafore demne de un real talent scriitoricesc. O Barcelona înceţoşată, la un moment dat chiar înzăpezită; o Barcelona misterioasă, cu străzi veneţiene scăldate de ploaie – o altfel de Barcelona decât o ştim noi.

Umbra vîntului adună în paginile sale poveşti de dragoste, aventuri poliţiste, momente istorice, thriller, fantastic, umor şi mult mister. Un roman fascinant din care nu ştii ce să savurezi mai întâi: viaţa complicată a personajelor sau descrierea peisajelor? acţiunea foarte complexă sau suspansul din fiecare pagină? misterele unor vieţi trecute sau cruda realitate a vieţilor prezente?…

După ce am citit “Jocul îngerului” de acelaşi autor – şi mi-a plăcut foarte mult! – nu mă aşteptăm ca Umbra vîntului să mă mai impresioneze, dar a făcut-o. Carlos Ruiz Zafon, un scriitor tânăr, prolific şi talentat care ne încânta cu scrieri inteligente şi fascinante.

2 Comments

  1. Ioana

    Să înţeleg că ai luat-o în ordine inversă cu trilogia lui Zafon. Întâi Jocul îngerului, apoi Umbra vântului. Şi Prizonierul cerului, ultima parte, e la fel de facinantă… şi dedicată aceluiaşi „personaj” (aşa cum bine ai remarcat şi tu), Barcelona.
    O încântare, Zafon ăsta! Eu una l-am citit pe nerăsuflate.

    Reply
    1. LG (Post author)

      Jocul ingerului am primit-o cadou 🙂 Mi-a placut mult si cautandu-l pe Zafon am aflat despre cele 3 romane si ordinea lor. Urmeaza in planul meu si Prizonierul cerului. Si da, Zafon e superb! 🙂

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.