The martian

the martianThe martian (Marţianul – mai pe româneşte) este unul dintre acele filme care te ţin lipit de ecran, cu ochii gogonaţi şi uiţi să clipeşti. Nu degeaba se află în Top 5 filme ale anului 2015.

6 astronauţi aflaţi într-o misiune de cercetare pe Marte sunt nevoiţi s-o şteargă rapid de-acolo ca să nu-i înece furtuna de nisip (roşu). Sub presiunea timpului şi spaima că nava lor s-ar putea distruge, doar 5 reuşesc să decoleze, lăsându-l pe Mark Watney rătăcit, considerat mort. Numai că Mark (Matt Damon într-o prestaţie minunată!) se încăpăţânează să supravieţuiască, chiar rănit, singur şi cu doze insuficiente de apă, hrană şi aer. Ca spectator, îl urmăreşti pe Mark şi te întrebi dacă tu ai fi în stare să rezişti şi să nu-ţi pierzi minţile când îţi numeri zilele pe care le mai ai de trăit. Pe Marte!

Ce mi-a plăcut: unul dintre puţinele filme în care n-am văzut conflicte, nu există concurenţă, nici duşmani, adversari, lupte, arme, intrigi, ură. Şi totuşi asta nu-l face mai puţin interesant sau lipsit de emoţii – deloc! Mi-a plăcut solidaritatea umană – extinsă în acest film pe tot mapamondul. Şi principiul conform căruia fiecare om contează, fiecare viaţă are valoare. Sigur că în timp ce NASA se străduia să-l aducă pe Mark acasă, o mulţime de alţi oameni au murit chiar aici, „acasă”, din diverse motive. Viaţa lui conta mai mult nu pentru că era astronaut, ci pentru că era un pământean pierdut în spaţiu ce trebuia adus înapoi. Mi-a plăcut zbaterea lui pentru supravieţuire.

Ce nu mi-a plăcut: imaginile tip reportaj sau tip interviu. Când Mark acţionează singur pe Marte şi încearcă să lase mărturie ceea ce face, într-un monolog în care spune ce simte şi gândeşte, se înregistrează cu o cameră. Aceste imagini mi s-au părut cumva rupte, mai puţin demne de un film artistic şi mai aproape de un reality-show.

The martian are imagini senzaţionale, momente emoţionante, un dialog spumos şi replici savuroase, încărcate de umor în fazele cele mai dramatice – iar americanii se pricep bine la asta.
Mi-au rămas în minte câteva fraze:
– Mark, mergând singur pe Marte: „Oriunde mă duc, sunt primul. 4,5 milioane de ani n-a fost nimeni aici. Şi acum, sunt singurul om pe întreaga planetă”.
– dialog între doi specialişti NASA – oameni de ştiinţă, într-un moment tensionat: „– Crezi în Dumnezeu? / – Da. Tata a fost hindus, mama a fost baptistă, deci cred în mai mulţi. / – Ei bine, în momentul ăsta primim orice ajutor!

The martian – un film de văzut! Are nominalizări la Oscar, poate va câştiga vreo statuetă, dar nu asta contează. Contează că e un film foarte bun! Să-l vedeţi!
http://pediverse.ro/despre-mine/

1 Comment

  1. Pingback: The martian – filme care merită vazute

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *