Stalin – viața privată, de Lilly Marcou


stalinLa un an și jumatate distanță de lectura cărții Rusia lui Putin, îmi pică în mână micul roman istoric Stalin – viața privată. Superficial, s-ar putea spune că am vreo pasiune pentru dictatorii ruși. Dar n-am, pentru niciun fel de dictator! Recunosc, mă gâdilă un soi de curiozitate (aproape masochistă) de a afla din ce material uman sunt făcuți unii oameni predestinați a face atât de mult rău umanității.

Lilly Marcou reușește în această carte să ne prezinte un Stalin ca om simplu, din perspectiva vieții lui personale, în mijlocul familiei și a prietenilor. Dificil de înțeles că acest om a avut prieteni. Prieteni extrem de devotați care-l prețuiau și care i-au fost fideli chiar și după ce – mulți dintre ei – la ordinul lui au fost întemnițați, torturați, chinuiți.

Stalin a ajuns la putere ca succesor al lui Lenin, culmea!, în condițiile în care Lenin îi pregătea înlăturarea de la vârful partidului conducător (și atotputernic). În Scrisoarea sa (testamentul politic), Lenin este tranșant: „Stalin a concentrat în mâinile sale o putere imensă şi nu sunt sigur că va şti s-o utilizeze întotdeauna cu suficientă prudenţă…” acuzându-l pe Stalin că este grosolan și cerând îndepărtarea lui din postul de secretar general. Chiar dacă această Scrisoare a fost citită public imediat după moartea lui Lenin, liderii politici de la acea vreme n-au ținut cont de ea. Și uite-așa, Stalin ajunge conducatorul suprem al U.R.S.S. pentru următorii 30 de ani, până la moartea sa, in 1953.

Dar nu despre politică ne povestește Lilly Marcou, ci despre ”omul” Stalin – cel care a fost căsătorit de 2 ori și a avut 3 copii. Prima soție a murit la 3 ani după căsătorie, a iubit-o mult și au avut împreuna un fiu, Iakov. Am putea crede că, prin extensie, Stalin și-a iubit acest prim copil, dar nu. Nu s-au înțeles niciodată, iar când Iakov a fost luat prizonier de război, Stalin a refuzat să-l salveze printr-un schimb de prizonieri. Nu-i de mirare ca Iakov s-a sinucis în lagăr aruncându-se în gardul electrificat.

Cu Nadejda a fost căsătorit 12 ani și a avut doi copii – Vasili și Svetlana. Cu 20 de ani mai tânără, Nadejda l-a iubit pasional până a clacat și ea. S-a sinucis împușcându-se după o ceartă cu Stalin. Iar el nu i-a putut ierta niciodată Nadejdei acest afront – ceva ce el n-a putut controla. Cea mai bună relație a avut-o cu Svetlana, pe tot parcursul vieții lui. Chiar dacă s-a amestecat în relațiile ei – arestându-i și persecutându-i soții și prietenii, Svetlana i-a rămas loială. Post-mortem, l-a trădat totuși în 1967 când a  fugit în U.S.A.

Istoria ne spune clar că politica lui Stalin a chinuit poporul rus prin înfometări, arestări, deportări în lagăre și execuții în masă. Obsedat de conspirații, Stalin i-a terorizat pe toți din jur: prieteni, rude, apropiați și colaboratori loiali.

”De ce au fost arestate mătușile mele?” îl întreba Svetlana, uluită, pe tatăl ei. ”Au vorbit prea mult. Știau prea multe lucruri”

”Cum elitele  nu erau reînnoite prin alegeri, iar Stalin nu-i scotea la pensie pe cei de care voia să se debaraseze, el punea la cale comploturi care se terminau cu procese și condamnări”. (pag.217)

Stalin – viața privată este un roman istoric bine documentat, interesant.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.