…Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee

Să ucizi o pasăre cântătoareUn titlu ca un îndemn nu prea ortodox, însă după câteva zeci de pagini afli că de fapt, fraza întreagă schimbă sensul: “este păcat…să ucizi o pasăre cântătoare”. Altfel, o scriere duioasă, captivantă prin talentul autoarei de a descrie universul copilăriei într-un mediu social dificil.

Începutul anilor 40, într-un oraş din Alabama este încărcat de rămăşiţele crizei din ’29, de ascensiunea lui Hitler cu antisemitismul lui şi, mai ales, de segregare rasială. Toate astea sunt accentuate de mentalităţile, tradiţiile şi legendele zonei de sud a Statelor Unite.

Acţiunea romanului pendulează între cele două evenimente trăite de Jem şi Scout pe parcursul a trei-patru ani. Pe de o parte, cei doi fraţi trăiesc aventuri palpitante – reale sau închipuite, în vecinătatea unei case cu locatari misterioşi. Bau Radley nu iese niciodată din casă, iar asta îi incită şi îi sperie pe cei doi copii. Iar Scout – fetiţa de 8-9 ani – e plină de haz povestind peripeţiile lor.

Pe de altă parte, un scandal zguduie oraşul: tatăl lor, Atticus – avocatul oraşului, este pus în situaţia de a apăra un negru în procesul cu un alb – situaţie fără precedent la acea vreme. Atticus – avocat şi cetăţean onest, lipsit de prejudecăţi, inteligent şi calm – reuşeşte să ţină situaţia sub control, impasibil la ostilitatea oraşului frământat de ura de rasă. Iar Jem şi Scout îl secondează în felul lor, isteţi şi năbădăioşi, dar bine educaţi.

Romanul e fain! Chiar dacă e scris în anii ’60, are un farmec aparte, captivează şi e încărcat cu un umor subtil.

E păcat…să ucizi o pasăre cântătoare” este o metaforă a nedreptăţilor îndurate de populaţia de culoare, iar romanul  Să ucizi o pasăre cântătoare ne aduce în prim-plan valori umane niciodată perimate: iubire, înţelegere, respect pentru ceilalţi, acceptarea cu toleranţă a diferenţelor – de culoare, de clasă socială, sau de orice alt fel.

Jem şi Scout sunt delicioşi, iar autoarea descrie excelent lumea copilăriei lor. De altfel, romanul a primit Premiul Pulitzer pentru cea mai valoroasă carte de proză a anului 1961.

Considerat a fi o capodoperă a literaturii americane, romanul a fost ecranizat, iar filmul s-a bucurat de un mare succes. N-am văzut filmul, dar am credinţa că romanul e mai captivant, dezvăluind amănunte şi nuanţe greu de redat pe peliculă.

Citind …Să ucizi o pasăre cântătoare mi-am amintit de “Micul prinţ”, de “Hoţul de cărţi”, de “Oscar şi Tanti Roz” – lumea adulţilor văzută prin ochii inocenţi ai copiilor.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.