Pentru copilul meu

Pentru copilul meu, un OM plin de putere!

copii-adultiPentru noi, părinţii, vine o zi în care, miraţi şi în egală măsură speriaţi, privim la copilul nostru, transformat peste noapte în FEMEIE sau BĂRBAT. Şi acea zi ne debusolează, ne trimite în afara obişnuinţelor noastre afective, pentru că nu-i uşor să-ţi aranjezi din nou ţinuta şi vorba pentru a se potrivi cu noua fiinţă pe care o avem în faţă.

În acea zi, trăim alături de egalul nostru ADULT, crescut între pereţii de cleştar ai iubirii noastre, povestea micii Alice pornite în căutarea maturităţii.
Trecerea către o nouă etapă e grea şi pentru copil şi pentru părinte. Poate aduce o călătorie în care spada abilităţilor şi cunoştinţelor dăruite de părinţi să poată tăia capetele îngrozitoare ale monştrilor din jur…sau poate să întorcă din nou paşii în casa sigură şi caldă a copilăriei.
Război între vechi şi nou, spre împlinirea fiinţei ce va să fie BĂRBAT sau FEMEIE. Şi cred cu tărie că pînă părintele nu-i dă binecuvântarea (direct sau mai subtil), copilul nu se poate dezbracă de veşmintele ferfeniţite ale copilăriei.
Copile, ai voie să fii un BĂRBAT falnic şi mândru, aşa cum tatăl tău te-a învăţat!
Copila, cât de frumoasă şi neasemuit de luminoasă eşti în învelişul tău de FEMEIE!

Noi, ca părinţi, îi putem pierde pe cei pe care i-am hrănit, îmbrăcat, leganat, alinat… Putem însă descoperi lângă noi fiinţe magice, create din iubirea şi trăirea noastră, gata să împartă cu noi toate bogăţiile pe care le adună cu ei din lumea întreagă! Nu-i putem îngrădi, decât cu riscul pirderii noaste şi a lor. A fericirii noastre şi a lor. Merită?

Mă uit la copilul meu. Acum adult, mereu va păstra în el copilul ce-a fost, alături de “bagajul” maturităţii încărcat cu altfel de bucurii, surprize, responsabilităţi, disciplină, senzualitate, sexualitate… Şi pe toate ştie că le poate îmbrăţişa cu drag şi total, pentru că ele îi dau suma definirii lui ca fiinţă magică.

Avem lîngă noi, printre noi, bărbaţi minunaţi, gata să ne apere şi să ne protejeze pururea. Lăsaţi-i şi pe copiii voştri să ajungă ca ei, modele neînfricate de curaj şi atenţie. Lăsaţi-i să se sperie singuri de ceea ce le poate aduce călătoria, lăsaţi-i să ajungă singuri în vârful devenirii lor. Şi abia apoi vor putea veni fericiţi acasă, în îmbrăţişarea caldă a părinţilor, şi abia atunci vor putea rosti total şi profund “MULŢUMESC!”

Avem copii magici, să-i ajutăm doar să ajungă acolo unde vor – la trofeul numit BĂRBAT sau FEMEIE!

Daniela Tudor – psiholog, psihoterapeut

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.