pe nervii mei

Porumbelul, de Patrik Suskind

porumbCine a citit “Parfumul” de acelaşi autor, ştie deja că Suskind are predilecţie spre a crea personaje profund dezechilibrate până la limita (in)umanului. Romanul mai-sus pomenit îţi dă fiori pe şira spinării şi, decând l-am citit, oricând rostesc banalul cuvânt “parfum” mă gândesc la ororile puştiului ăla.... Continuarea ->

Cartea neagră, de Orhan Pamuk

Subtitlu: greu de citit…

untitledCartea neagră la fel de bine se putea numi “Cartea grea”. Nu numai că are 600 de pagini, dar ele sunt şi foarte greu de citit. O amestecătură de trecut cu prezent, de realitate cu ficţiune, de gânduri bolnave şi gânduri sănătoase ale singurului personaj activ – Galip. Omul ăsta bate câmpii şi la propriu şi la figurat într-un Istanbul întunecat şi asediat de zăpadă. Orhan Pamuk este lăudat ca fiind un scriitor de excepţie, ba chiar laureat al premiului Nobel pentru literatură în 2006. Ok, cunoscătorii ştiu mai bine, dar mie nu mi-a plăcut cum scrie. Are fraze lungi de câte 5-6 rânduri, iar în aceeaşi frază te plimbă de la istoria Turciei la fulgii de zăpadă şi cămaşa de noapte a Ruyei. Cine e Ruya? O nevastă care-şi părăseşte soţul scriindu-i un bilet cu 19 cuvinte. Multe, foarte multe! Şi astea neclare, ambigue. O carte plină de cuvinte care nu spun nimic. Adică nimic interesant.... Continuarea ->

Istoria calviţiei mele, de Arnon Grunberg

istoria calvitieiPe cartea asta am dat banii degeaba, punându-mi mari speranţe în savoarea ei, după ce am citit recenzii laudative despre cât de minunată e. Partea cea mai interesantă a cărţii am aflat-o înainte s-o cumpăr, dar am insistat cu cheltuiala. Şi anume: autorul (Arnon Grunberg) – deja cunoscut pentru mai multe scrieri, a pubicat-o iniţial sub pseudonim (Marek van der Jagt). Cartea a primit premiul pentru cel mai bun debut. După un an s-a aflat adevăratul nume al autorului, iar Arnon Grunberg mai fusese o dată premiat pentru “cel mai bun debut” cand a publicat prima carte cu numele real. Distractiv este că un critic literar a afirmat despre Marek van der Jagt că “e mai bun decât Grunberg“! Şi uite-aşa, din laudă în laudă, se vând cărţile proaste. Sau, ca să fiu diplomată, cărţile banale…... Continuarea ->

Onorată instanţă, de John Banville

Subtitlu: o aiureala…

onorata instantaN-am citit niciodată până acum un roman al carui erou principal să fie atât de păcătos. Un păcătos care-şi etalează toate defectele, în toată splendoarea lor. Şi sunt atât de multe, de mă-ntreb dacă are vreo calitate şi cum de l-a suportat universul până acum. Nu, nu e nici măcar un demon autentic, un diavol de speriat. Doar un mic găinar care toată viaţa a exploatat slăbiciunile celor din jur, făcându-i pulbere pe toţi, un nesimţit încrezut.... Continuarea ->

Cântarea asasinului, de M.G.Vassanji

cantarea asasinului O spun de la început: Cântarea asasinului nu-i o carte de vacanţă, pe care s-o răsfoieşti între un cocktail şi-o baie-n mare. Este cartea pe care ai citi-o în fotoliu, în zile noroase, când suntem predispuşi la reflecţii şi interiorizare. O carte “plină”, încărcată de spiritualitate şi de mirajul altor lumi, la distanţă de noi în timp şi spaţiu.... Continuarea ->