pe nervii mei

Insomnia, de Charlie Huston

insomniaRomanul Insomnia este un thriller SF, dar și o distopie scrisă de Charlie Huston, un tânăr scriitor american. Huston este printre puținii care au reușit performanța de a vinde drepturile de ecranizare ale primului său roman înainte ca acesta să fie publicat.... Continuarea ->

Iubita mea, Sputnik, de Haruki Murakami

Iubita mea SputnikExploatându-mi latura masochistă, m-am încăpăţânat să mai citesc încă o carte de Haruki Murakami, după “Pădurea norvegiană”. Spre deosebire de prima, în Iubita mea, Sputnik se întâmplă totuşi ceva. Este un roman care vorbeşte despre singurătate. Singurătatea fiecăruia într-o lume foarte aglomerată.... Continuarea ->

Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami

padurea norvegianaHaruki Murakami se bucură de un succes extraordinar, nu doar în Japonia, ci în întreaga lume. Încep cu această frază pozitivă pentru a le scuza, cumva, pe cele negative ce vor urma. Pentru că Murakami este un scriitor apreciat şi lăudat, mă simt vinovată pentru că m-a dezamăgit cu acest roman. M-au încercat chiar complexe de inferioritate, oare nu-s destul de destupată ca să-l înţeleg şi sa-l apreciez?  Totuşi, acest roman nu-i scris de Schopenhauer! Mi-am revenit din nefericitele şi dăunătoarele complexe când am citit o altă recenzie*. Chiar m-am bucurat, răsuflând uşurată.... Continuarea ->

Descătușarea, de Sylvia Day

descatusareaNici nu știu ce să zic despre această carte. Ori eu am devenit prea pretențioasă, prea selectivă – de la atâtea romane citite, ori am devenit insensibilă la dulcegăriile din unele romane de dragoste scrise în ultimii ani. Descătușarea este al cincilea roman (și ultimul) din seria Crossfire. Pe primele patru nu le-am citit, pentru că numai pe acesta l-am primit. N-am pierdut nimic și, oricum, dacă l-aș fi citit pe primul sigur nu mai ajungeam la al cincilea.... Continuarea ->

Privilegiaţii, de Jonathan Dee

privilegiatiiO carte de vacanţă pe care, citind-o, creierul ţi se relaxează. Scrisă iscusit, abordează tema familiei reuşite. In Privilegiaţii povestea celor patru Morey începe cu nunta părinţilor – Cynthia şi Adam – şi continuă cu drumul lor spre maturitate. Un drum lin, lipsit de obstacole sau lipsuri. Amândoi frumoşi, deştepţi, bogaţi. Cu profesii interesante şi posibilităţi nelimitate de a-şi spori averea, pe alocuri în mod ilicit.... Continuarea ->

Deşertul tătarilor, de Dino Buzzati

desertul-tatarilorSau cum să-ţi iroseşti viaţa cu încăpăţânare… Dino Buzzati se numără printre clasicii literaturii moderne şi când am aflat asta din prefaţă, brusc m-am simţit datoare să-mi placă romanul lui. Dar nu prea m-a încântat! Deşertul tătarilor se citeşte uşor, iar la final rămâi cu două mesaje clare: primul – cum să-ţi iroseşti viaţa de-aiurea, cu bună ştiinţă. Şi al doilea – foarte mult frig în cartea asta. Atât de mult, că îngheţam sub plapumă, citind-o.... Continuarea ->

Manuscrisul găsit la Accra, de Paulo Coelho

manuscrisul gasit la AccraManuscrisul găsit la Accra – o dezamagire marca “Coelho”… Un grup de speriaţi – speriaţi de un iminent război pentru cucerirea Ierusalimului, anul de graţie 1099 – pun întrebări existenţiale Înţeleptului. Înţeleptul răspunde fiecăruia, evident, ceea ce vrea să audă fiecare, că de-asta e Înţelept!... Continuarea ->

Aştept răspuns, de Dan Chaon

indexAştept răspunsUn thriller psihologic profund, desfăşurat lent, în stil „picătura chinezească”.

În primele 3 capitole – cele mai scurte, ne sunt prezentate cele 3 situaţii de viaţă pe care le va urmări naratorul, agăţându-ne pe noi, cititorii, de restul poveştii şi determinându-ne să n-o abandonăm. Câteva elemente ciudate trezesc curiozitatea şi te ţin cu cartea în mâna până la ultima pagină.... Continuarea ->

Viaţa e în altă parte, de Milan Kundera

Viaţa e în altă parte… şi povestea unde-i? că nu-i aici!

milan-kundera-viata-in-alta-parte-univers-1995-a-101713-510x510Anostă. Plictisitoare. Înaintând cu cititul constat că-i proastă rău de tot. Să mă ierte Milan Kundera, dar scrierea asta a lui e o aiureală cu uşoare scame de filozofie. Şi, pe ici-pe colo, cu aluzii incestuoase, câteva momente de imoralitate obosită, câteva sclipiri de conştiinţă pusă la colţ şi multe vorbe care nu stârnesc nici intelectual, nici emoţional.... Continuarea ->

Porumbelul, de Patrik Suskind

porumbCine a citit “Parfumul” de acelaşi autor, ştie deja că Suskind are predilecţie spre a crea personaje profund dezechilibrate până la limita (in)umanului. Romanul mai-sus pomenit îţi dă fiori pe şira spinării şi, decând l-am citit, oricând rostesc banalul cuvânt “parfum” mă gândesc la ororile puştiului ăla.... Continuarea ->

Cartea neagră, de Orhan Pamuk

Subtitlu: greu de citit…

untitledCartea neagră la fel de bine se putea numi “Cartea grea”. Nu numai că are 600 de pagini, dar ele sunt şi foarte greu de citit. O amestecătură de trecut cu prezent, de realitate cu ficţiune, de gânduri bolnave şi gânduri sănătoase ale singurului personaj activ – Galip. Omul ăsta bate câmpii şi la propriu şi la figurat într-un Istanbul întunecat şi asediat de zăpadă. Orhan Pamuk este lăudat ca fiind un scriitor de excepţie, ba chiar laureat al premiului Nobel pentru literatură în 2006. Ok, cunoscătorii ştiu mai bine, dar mie nu mi-a plăcut cum scrie. Are fraze lungi de câte 5-6 rânduri, iar în aceeaşi frază te plimbă de la istoria Turciei la fulgii de zăpadă şi cămaşa de noapte a Ruyei. Cine e Ruya? O nevastă care-şi părăseşte soţul scriindu-i un bilet cu 19 cuvinte. Multe, foarte multe! Şi astea neclare, ambigue. O carte plină de cuvinte care nu spun nimic. Adică nimic interesant.... Continuarea ->

Istoria calviţiei mele, de Arnon Grunberg

istoriaPe cartea asta am dat banii degeaba, punându-mi mari speranţe în savoarea ei, după ce am citit recenzii laudative despre cât de minunată e. Partea cea mai interesantă a cărţii am aflat-o înainte s-o cumpăr, dar am insistat cu cheltuiala. Şi anume: autorul (Arnon Grunberg) – deja cunoscut pentru mai multe scrieri, a pubicat-o iniţial sub pseudonim (Marek van der Jagt). Cartea a primit premiul pentru cel mai bun debut. După un an s-a aflat adevăratul nume al autorului, iar Arnon Grunberg mai fusese o dată premiat pentru “cel mai bun debut” cand a publicat prima carte cu numele real. Distractiv este că un critic literar a afirmat despre Marek van der Jagt că “e mai bun decât Grunberg“! Şi uite-aşa, din laudă în laudă, se vând cărţile proaste. Sau, ca să fiu diplomată, cărţile banale…... Continuarea ->

Onorată instanţă, de John Banville

Subtitlu: o aiureala…

onorata instantaN-am citit niciodată până acum un roman al carui erou principal să fie atât de păcătos. Un păcătos care-şi etalează toate defectele, în toată splendoarea lor. Şi sunt atât de multe, de mă-ntreb dacă are vreo calitate şi cum de l-a suportat universul până acum. Nu, nu e nici măcar un demon autentic, un diavol de speriat. Doar un mic găinar care toată viaţa a exploatat slăbiciunile celor din jur, făcându-i pulbere pe toţi, un nesimţit încrezut.... Continuarea ->

Cântarea asasinului, de M.G.Vassanji

cantarea asasinului O spun de la început: Cântarea asasinului nu-i o carte de vacanţă, pe care s-o răsfoieşti între un cocktail şi-o baie-n mare. Este cartea pe care ai citi-o în fotoliu, în zile noroase, când suntem predispuşi la reflecţii şi interiorizare. O carte “plină”, încărcată de spiritualitate şi de mirajul altor lumi, la distanţă de noi în timp şi spaţiu.... Continuarea ->