pe naiba…

Dragă ”Fashion Days”

dragaÎncă un articol marca Alex Kaschuta care mi-a facut ziua. Marketingul site-ului Fashion Days funcționează excelent, așa încât e puțin probabil să nu fi auzit de el sau să nu fi primit o invitație să-l deschizi. Și să cumperi ceva cârpe cu pretenții de haine stilate, la prețuri prohibite. Iar Alex Kaschuta m-a răcorit cu rândurile ei… 🙂... Continuarea ->

Cuminţenia pământului şi fudulia românului

cumintenia pamantuluiŞtiu, cu rândurile astea o să mi-i pun în cap pe toţi culţii pământului – ai pământului românesc. Se face multă (îngrozitor de multă) publicitate apeland la sensibilitatea poporului român, la nivelul său cultural ce-ar trebui să fie undeva sus şi, mai ales, la orgoliul patriotic. Cum? Opera lui Brâncuşi să nu fie la noi?! Brâncuşi e al nostru şi ne-nfoiem pieptul pe chestia asta. Alo! Se aude? O fi Brâncuşi al nostru (îndoielnică apartenenţă), dar noi nu suntem ai lui Brâncuşi. Că ne-am lepădat de el când comuniştii i-au respins donaţia operelor sale către statul român.... Continuarea ->

Orange – reziliere contract

orangeNici nu contează cum se numeşte operatorul telefoniei pe care-l plătim pentru comoditatea de a vorbi la telefon oricând, oriunde. Fie că e Orange, Vodafon, Telekom, Digi sau Cosmote, toţi sunt la fel de şmecheri când te leagă prin contract, cu amabilitate corporatistă. Toţi sunt ca lipitorile, te-au prins şi nu-ţi mai dau drumul decât prin extirpare chirurgicală. Iar gheara cu care te apucă se numeşte pompos “justă despăgubire” sau “taxă de reziliere”.... Continuarea ->

Admiterea la „academia” SEOPEDIA…

mai grea decât la Academia de Poliţie

imagesNavigând pe net în căutare de „ceva” (cred că franjuri de rochii sau perdea de cadă, nici nu mai ştiu) ajung la „altceva” – că aşa mi se întâmplă mereu. Din click în click şi din link în link, dau de un articol care-mi captează atenţia. Citesc şi văd că e postat pe seopedia.ro – deschid site-ul, văd că e cu forum de discuţii, citesc câteva titluri, îmi pare interesant la prima vedere (doar la prima!) şi încerc să mă înscriu – prin înregistrare, ca la orice site care se respectă. Ok, fie! M-am mai înregistrat pe vreo două sute de site-uri – de la magazinele cu haine la alea cu ţigări electronice, reviste şi alte bălării…Şi mă mai mir de unde-mi vin atâtea spam-uri.... Continuarea ->

Călător în tărâmul morţilor

Ora de psihanaliză

taramul – De ce aţi ajuns la mine?
Vârsta înaintată a femeii, bine trecute de 80 ani, mă invită tăcută să folosesc pronumele de politeţe. E prima întâlnire, de acomodare şi-mi trebuie ceva timp să tatonez zona în care mă lasă să întru. Deocamdată, la distanţă.
– Am venit pentru că mă vizitează morţii. Sau nu ştiu, poate eu îi vizitez.
– Şi cum sunt aceste vizite?
– Rele, rele de tot.... Continuarea ->

Bărbatul în cuşcă

Ora de psihanaliză

barbatul in cusca A intrat pe uşă uşor, şovăitor, cu pasul ezitând încă. A făcut o rapidă inspecţie vizuală a încăperii şi a decis să rămână. Dintre toate locurile pe care i le-am oferit să se aşeze, a ales canapeaua. Un colţ mic, aşezat lângă uşă, şi fără să se afunde în moliciunea pernelor. Gata să fugă…Era un bărbat bine construit, între 45 şi 50 ani, încă tânăr, încă în putere. Mâinile fine indicau fără echivoc munca de birou iar hainele îngrijite spuneau tăcute că în viaţa lui este o prezenţă feminină.... Continuarea ->

Cu religia pe net…

cu religia pe internetPostez acest text la categoria “pe naiba…” şi pentru asta probabil mă voi pârjoli în flăcările iadului. Internetul e invadat de o campanie deşănţată şi greţoasă care îndeamnă românimea – cu mic, mijlociu şi mare (copii, părinţi şi bunici) – să înscrie odraslele familiei la ora de religie. Minunata campanie înghite un buget serios, având în vedere că s-au cumpărat artişti şi poeţi, s-au lansat concursuri cu premii demne de invidiat şi de către olimpici.... Continuarea ->

Petrecerea surpriză

petrecere surpriza1 Petrecerile surpriză chiar sunt o surpriză? Poate că da, dar sunt oare o surpriză plăcută?
Uneori se întâmplă să afli înainte, accidental, despre minunata petrecere surpriză ce ţi se pregăteşte. Pentru că din sumedenia de prieteni implicaţi în prepararea ei, imposibil să nu fie unul mai găgăuţă care să “scape” secretul spre urechile tale. Şi-atunci, cu o politeţe complice, te prefaci că habar n-ai, iar la momentul 0 (zero) te arăţi foarte surprins şi emoţionat, cu un zâmbet mărimea XXL care-ţi uneşte urechile.... Continuarea ->

Boala veşnicei nemulţumiri

scandal1Nu-i acută, de ieri de azi, e cronică. O căpătăm din copilărie şi nu mai scăpăm de ea, etalând-o cu voioşie în tot şi toate.
Dacă n-o căpătăm de la părinţi, vecini sau profesori – dacă avem norocul ca ăştia toţi să fie sănătoşi – sigur ne molipsim de la TV.... Continuarea ->

Să te văd la casa ta!

sa te vad la casa ta1Aş fi curioasă să aflu dacă şi în alte culturi, la alte popoare, există această sintagmă, adânc implementată în mentalitatea noastră. Vine momentul, de-o viaţă aşteptat, când odrasla şi-a terminat anii de şcoală şi începe truda în câmpul muncii – câmp cu o suprafaţă tot mai redusă, aş zice. La acest moment, marcat de o poză în robă şi cu tichie academică pe cap, familia, în frunte cu mama gen “eu te-am făcut, eu îţi (re)comand”, începe campania de fixare a odraslei. Adică de aşezare într-un punct fix, cu două aspecte clare şi esenţiale:... Continuarea ->