pe gânduri

Între real şi spiritual

Între real şi spiritualFiecare dintre noi are la un moment dat nevoie de legătura cu spiritualitatea, care poate avea înţelesuri diferite. Poate fi mersul până la biserica din cartier, unde întâlnesc chipurile cunoscute ale vecinilor mei, sau ziua în care merg la meditaţii şi călătoresc cu mintea acolo unde altfel nu pot ajunge. În căutarea asta a spiritualităţii din noi, fiecare merge pe altă cale, caută alţi învăţători, mentori, coach-eri sau formatori. Intenţia este doar să scăpăm de sentimentul acut de singurătate şi să dăm un rost oarecare traiului nostru pe pământ.... Continuarea ->

Cum să nu fii prost pe internet: Astrologia

astrologiaDintre toate ramurile superstiţiei şi derapajelor imaginaţiei, astrologia trebuie să ia premiul pentru cea mai bună acoperire. Sub orice piatră găseşti câte o ingenuă care îşi calculeză ascendentul ca să vadă dacă are rost să iasă la suc cu Gigel, sau trebuie să mai aştepte până apare un scorpion, să o scoată de sub piatră ca acolo şi-a depus ouăle.... Continuarea ->

Mama externalizată

copilConversaţia începe standardizat:
– Bună ziua, de ce aţi venit, ce anume v-a adus în cabinet?
– EL! Răspunsul vine scurt, odată cu adolescentul timid  împins  în faţă de degetul conducător al doamnei.
– El? Cum aşa?
– El, că nu mai ştiu ce să fac cu el, că-i  tare  obraznic  şi  nu  mă  mai înţeleg deloc.
EL-ul, depersonalizat, se uită concentrat la modelul propriilor  încălţări, acum văzute prima dată.
– Cum te cheamă pe tine? încerc eu un contact mai personal.
– Ion! răspunde vocea mamei.
– Va numiţi Ion? întreb eu în direcţia ei. E deşteaptă, se prinde de sarcasmul nedisimulat şi se aşează cuminte într-un capăt de canapea.
– Ion, răspunde copilul, ecou târziu al unei voci venite cumva de departe, de dincolo de făptura fragilă.
– Ion, aş vrea să vorbim noi doi întâi, apoi voi  discuta  cu  mama ta. Trebuie să-ţi spun că ceea ce vom  discuta  amândoi  este confidenţial şi toţi trei trebuie  să ştim de la început că discuţiile între terapeut şi client sunt secrete. Numai dacă vei dori să-i spui ceva mamei tale, o vei face dacă şi cand vei dori.
Privirea ridicată brusc către mine îmi strigă mirarea copilului.  Ştiu că nu mă crede, ştiu că va fi nevoie de mii de secunde de  teste repetate, ca să înţeleagă şi să cuprindă ceea ce-i spun acum. Deocamdată, e destul.... Continuarea ->

Proprietatea mea, Dumnezeu

dz soareAm devenit, odată cu înaintarea  în vârstă,  mai credincioasă decât  mă  ştiam. Poate că înţeleg mai bine sufletul ascuns al Omului de lângă mine  şi îl regăsesc mai degrabă pe Dumnezeu în lucrurile mărunte şi minunate care mă înconjoară  – un apus colorat, ciripitul unei păsări sau penele lucioase ale pescăruşului care caută mâncarea la fereastră mea Poate că Dumneazeu a fost mereu în mine, adus de vocea caldă a tatălui meu, preot care ne-a călăuzit, mie şi surorilor mele, paşii în astă lume, atâta cât a fost el locuitor printre noi. Am rămas deci la concluzia că sunt credincioasă.  Însă nu  practicantă şi, prin urmare, încerc o apropiere mai mare de ritualurile şi practica ortodoxă, de multe ori scăpate înţelegerii mele, din lipsa de mentorat constant şi clar.... Continuarea ->

Implantul de fericire

fericire De acasă până la birou, nu am de parcurs mai mult de jumătate de kilometru. Proximitatea mării mi-a determinat paşii să parcurgă această distanţă pe jos, lucru rar înţeles de presiunea timpului unic direcţionat. Am lăsat maşina să se odihnească un timp în garajul sigur, pentru ca eu să profit de micile întâmplări care îmi ies, de neunde, în cale în fiecare zi. Frânturi de viaţă, frânturi de destine, din care mintea mea dornică să lucreze mereu poate scoate poveşti, lecţii, metafore . Astăzi, altă lecţie…
În curgerea lină pe străzile citadine, îmi plimb privirea peste clădirile noi sau vechi, peste spaţiile care te invită să le închiriezi, peste firmele care îşi laudă cât mai frumos afacerea: “birou de mediere“, “magazin alimentar“, “instalaţii electrice” …multiple faţete ale unui oraş în plină mişcare.
Număr până la birou 6 saloane de înfrumuseţare. O clinică dentară. Multe bănci. Două oficii poştale. Toate acestea îmi bucură mintea, în saltul către un viitor în care iată, banii nu uită să circule.... Continuarea ->

Dans social

manele Afară plouă mărunt şi este frig. Ideea de a mă îmbraca cu rochia potrivită petrecerii, subţire şi fără mâneci, mă face déjà să mă zbârlesc. Anticipez senzaţia neplăcută de frig strecurat pe sub stofa pretectoare a paltonului, insinuat mişeleşte pe pielea însetată de căldură. Dar deh..trebuie. Pantofii cu toc definitivează ţinuta şi suntem gata de plecare.... Continuarea ->