pe gânduri

Între real şi spiritual

Între real şi spiritualFiecare dintre noi are la un moment dat nevoie de legătura cu spiritualitatea, care poate avea înţelesuri diferite. Poate fi mersul până la biserica din cartier, unde întâlnesc chipurile cunoscute ale vecinilor mei, sau ziua în care merg la meditaţii şi călătoresc cu mintea acolo unde altfel nu pot ajunge. În căutarea asta a spiritualităţii din noi, fiecare merge pe altă cale, caută alţi învăţători, mentori, coach-eri sau formatori. Intenţia este doar să scăpăm de sentimentul acut de singurătate şi să dăm un rost oarecare traiului nostru pe pământ.... Continuarea ->

Cum să nu fii prost pe internet: Astrologia

astrologiaDintre toate ramurile superstiţiei şi derapajelor imaginaţiei, astrologia trebuie să ia premiul pentru cea mai bună acoperire. Sub orice piatră găseşti câte o ingenuă care îşi calculeză ascendentul ca să vadă dacă are rost să iasă la suc cu Gigel, sau trebuie să mai aştepte până apare un scorpion, să o scoată de sub piatră ca acolo şi-a depus ouăle.... Continuarea ->

Mama externalizată

copilConversaţia începe standardizat:
– Bună ziua, de ce aţi venit, ce anume v-a adus în cabinet?
– EL! Răspunsul vine scurt, odată cu adolescentul timid  împins  în faţă de degetul conducător al doamnei.
– El? Cum aşa?
– El, că nu mai ştiu ce să fac cu el, că-i  tare  obraznic  şi  nu  mă  mai înţeleg deloc.
EL-ul, depersonalizat, se uită concentrat la modelul propriilor  încălţări, acum văzute prima dată.
– Cum te cheamă pe tine? încerc eu un contact mai personal.
– Ion! răspunde vocea mamei.
– Va numiţi Ion? întreb eu în direcţia ei. E deşteaptă, se prinde de sarcasmul nedisimulat şi se aşează cuminte într-un capăt de canapea.
– Ion, răspunde copilul, ecou târziu al unei voci venite cumva de departe, de dincolo de făptura fragilă.
– Ion, aş vrea să vorbim noi doi întâi, apoi voi  discuta  cu  mama ta. Trebuie să-ţi spun că ceea ce vom  discuta  amândoi  este confidenţial şi toţi trei trebuie  să ştim de la început că discuţiile între terapeut şi client sunt secrete. Numai dacă vei dori să-i spui ceva mamei tale, o vei face dacă şi cand vei dori.
Privirea ridicată brusc către mine îmi strigă mirarea copilului.  Ştiu că nu mă crede, ştiu că va fi nevoie de mii de secunde de  teste repetate, ca să înţeleagă şi să cuprindă ceea ce-i spun acum. Deocamdată, e destul.... Continuarea ->

Proprietatea mea, Dumnezeu

dz soareAm devenit, odată cu înaintarea  în vârstă,  mai credincioasă decât  mă  ştiam. Poate că înţeleg mai bine sufletul ascuns al Omului de lângă mine  şi îl regăsesc mai degrabă pe Dumnezeu în lucrurile mărunte şi minunate care mă înconjoară  – un apus colorat, ciripitul unei păsări sau penele lucioase ale pescăruşului care caută mâncarea la fereastră mea Poate că Dumneazeu a fost mereu în mine, adus de vocea caldă a tatălui meu, preot care ne-a călăuzit, mie şi surorilor mele, paşii în astă lume, atâta cât a fost el locuitor printre noi. Am rămas deci la concluzia că sunt credincioasă.  Însă nu  practicantă şi, prin urmare, încerc o apropiere mai mare de ritualurile şi practica ortodoxă, de multe ori scăpate înţelegerii mele, din lipsa de mentorat constant şi clar.... Continuarea ->

Implantul de fericire

fericire De acasă până la birou, nu am de parcurs mai mult de jumătate de kilometru. Proximitatea mării mi-a determinat paşii să parcurgă această distanţă pe jos, lucru rar înţeles de presiunea timpului unic direcţionat. Am lăsat maşina să se odihnească un timp în garajul sigur, pentru ca eu să profit de micile întâmplări care îmi ies, de neunde, în cale în fiecare zi. Frânturi de viaţă, frânturi de destine, din care mintea mea dornică să lucreze mereu poate scoate poveşti, lecţii, metafore . Astăzi, altă lecţie…
În curgerea lină pe străzile citadine, îmi plimb privirea peste clădirile noi sau vechi, peste spaţiile care te invită să le închiriezi, peste firmele care îşi laudă cât mai frumos afacerea: “birou de mediere“, “magazin alimentar“, “instalaţii electrice” …multiple faţete ale unui oraş în plină mişcare.
Număr până la birou 6 saloane de înfrumuseţare. O clinică dentară. Multe bănci. Două oficii poştale. Toate acestea îmi bucură mintea, în saltul către un viitor în care iată, banii nu uită să circule.... Continuarea ->

Dans social

manele Afară plouă mărunt şi este frig. Ideea de a mă îmbraca cu rochia potrivită petrecerii, subţire şi fără mâneci, mă face déjà să mă zbârlesc. Anticipez senzaţia neplăcută de frig strecurat pe sub stofa pretectoare a paltonului, insinuat mişeleşte pe pielea însetată de căldură. Dar deh..trebuie. Pantofii cu toc definitivează ţinuta şi suntem gata de plecare.... Continuarea ->

Valul schimbării

Lăsaţi-vă purtaţi de valul schimbării!

schimbare2 Aveam o maşină cam veche, un Renault care a trecut prin multe peripeţii la viaţa lui. A fost maşină corporatistă (de-aia o iubeam aşa mult), apoi maşina mea personală care se potrivea perfect modului în care eu şofez (lent, bineînţeles).
Apoi, la un moment dat, am hotărât să o înlocuim cu o alta nouă, mai performantă. E drept că începuse să mă deranjeze lipsa aerului condiţionat în zilele toride, sau faptul că avea un consum dublu de carburant. Eram mulţumită cu ea.... Continuarea ->

Femeie invizibilă

femeie invizibila1 Mi-am cumpărat o rochie. Încă una. Nu din lipsă, nu din nevoie. Ci din convingerea că rochia asta va fi ACEEA. Cea specială, magică, unică, ce mă va ajuta să devin vizibilă. Înconjurată de ţesătura diafană şi foşnitoare, mă voi putea defini pe mine din nou, ca atunci, cândva demult, ca femeie…vizibilă. Nu ştiu cum, nu ştiu când, vocea mea nu s-a mai auzit, gesturile mele nu s-au mai văzut şi fiinţa mea nu a mai putut fi definită. Trecător invizibil pe lângă ceilalţi. Nici măcar prin ceilalţi…ci aşa, nălucire distantă şi distanţată, la doar o aruncătură de braţ de semenii mei care nu mă aud….Rochia fluidă mă leagă din nou de speranţă.... Continuarea ->

Unghiile mele roşii

images De multă vreme, purtată de noile tendinţe la modă, m-am aliniat şi eu, în calitate de beneficiar, noii tehnologii de unghii cu gel. Ani de zile am purtat cu mândrie nedisimulată podoaba sângerie a terminaţiilor mâinilor, unghii lucioase care îmi colorau zilele şi degetele. Întâi, am refuzat această tehnică, principiul meu de “autenticitate“ a avut de suferit în ziua în care stilista m-a convins să-mi acopăr unghiile rozalii-copilăreşti, cu gelul roşu aprins, atât de departe de inocenţa copilăriei! Uau! Rezultatul m-a fascinat, prin calitate şi…senzualitate. S-a ascuns adânc în mine nevoia de a fi EU, cea cu unghii boante, fiind lovită puternic de luciul irezistibil al reflexelor moderne.... Continuarea ->

Temă de reflectat…

timp1Sau timp de reflectat…
Uneori suntem prea nerăbdători să trecem timpul dintr-o săritură, fără să înţelegem că valoarea lui este dată tocmai de scurgerea lentă a limbilor ceasornicului.
Ne grăbim să ne trezim, ne grăbim să mâncăm, ne grăbim să iubim…şi uităm să FIM.... Continuarea ->

Dans sincron sau…

dans sincronsingurătate în doi?
Suntem eminamente fiinţe sociale, născute singure însă definite prin prisma contactelor sociale pe care le realizăm. Şi toată valoarea noastră este dată de calitatea cu care reuşim să creăm şi să menţinem relaţii.
Încă de la primii paşi, facem tot ce ne stă în putinţă (sau în energia vocală) să atragem atenţia celor din jur şi numai aşa învăţăm că suntem parte componentă dintr-un joc complex.... Continuarea ->

Intoxicaţie socială

Intoxicaţie socialăCrăciunul e minunat, toate sărbătorile sunt faine. Însă abia aştept un 10-15 ianuarie, să se termine cu aceasta intoxicaţie socială, cu potopul ăsta de gingăluri, reclame stupide, moşi crăciuni, tichii roşii, fundiţe, globuleţe, crenguţe, pomişori, fulgişori, pupicei şi urări comerciale. Mă tem că fac urticarie!…Mi-e groază şi de asta; mai nou şi medicamentele îţi urează diverse chestii bune – am văzut într-un clip publicitar.... Continuarea ->

Iubirea, între agonie şi extaz

iubire extazFiecare dintre noi am experimentat perioade de maxim extaz, când existăm numai pentru celălalt, când lumea întreagă se restrânge la o singură persoană, când respiraţia încetează odată cu separarea la mai mult de 1 metru faţă de persoana iubită.
Senzaţie de abis infinit, măsurată în sus, când trupul devine imponderabil şi ştii că oricând ai vrea, poţi zbura în înaltul cerului, numai acolo iubirea ta imensă ar putea avea loc.... Continuarea ->