pe citite

Văduvele de joi seara, de Claudia Piñeiro

vaduvele_de_joi_searaCând nu mai știu ce să citesc, apelez la grupurile de profil de pe facebook. Așa am aflat despre Văduvele de joi seara – am comandat-o, am citit-o și mi-a plăcut. Un roman ușor de citit, cu o poveste din inima Argentinei moderne, în care Claudia Piñeiro descrie cu ironie și umor subtil viața unui cartier rezidențial considerat ”high-society” în vecinătatea capitalei.... Continuarea ->

Fotograful Curții Regale, de Simona Antonescu

fotograful curtii regaleFotograful Curții Regale, un roman interesant cu un titlu frumos ce mi-a stârnit curiozitatea. Până să deschid paginile acestei cărți nu știam nimic despre autoarea lui, Simona Antonescu. Acum știu. Scrie minunat și cu fiecare frază scrisă de ea și citită de mine a ajuns tot mai aproape de sufletul meu. Cu acest roman, Simona Antonescu m-a plimbat prin istoria României din ultimii ani ai secolului XIX, ilustrând cu talent și măiestrie locuri, oameni, obiceiuri. Și peste toate, ceea ce m-a ținut legată de carte a fost limbajul. M-a fermecat! Fără a folosi arhaisme, Simona Antonescu ne-a readus dulceața limbii române vorbită în urmă cu un secol.... Continuarea ->

Femeia albă pe bicicleta verde, de Monique Roffey

femeia alba pe bicicleta verdePrimele 100 de pagini din Femeia albă pe bicicleta verde mi-au dat douăzeci de impulsuri de a o abandona. George şi Sabine în vârstă de 75 de ani formează un cuplu englez căsătorit de 50 de ani, dar sunt chinuiţi încă de eterna dilemă “Mă iubeşte? Nu mă iubeşte?”. Margareta cu petale rupte le lipsea… Însă moartea lui George va salva nu doar romanul, dar și pe cititor. Din acest moment povestea devine mult mai interesantă (scuze, George!).... Continuarea ->

Oamenii cărţii, de Geraldine Brooks

oamenii cartiiOamenii cărții sau Pasiunea pasiunii. Sau pasiunea dusă la extrem. Sau o viaţă trăită pentru a-ţi urma pasiunea – cam aşa s-ar defini în câteva cuvinte acest roman. Titlul este foarte potrivit şi cu toate astea nu-ţi dezvăluie nici pe departe minunata poveste a unui manuscris misterios şi aventurile oamenilor care l-au atins. Până să citesc acest roman n-am ştiut ce este o hagáda – un manuscris despre povestea ieşirii evreilor din Egipt, transpusă în texte şi imagini şi foarte preţuită de evrei de-a lungul timpului. Geraldine Brooks a lăsat în plan secundar conţinutul hagádei şi a împletit povestea oamenilor care au scris-o, au ascuns-o şi au transmis-o în secret altor generaţii. Pentru că în Evul Mediu hagáda era interzisă. Considerată că fiind o carte religioasă a evreilor, hagáda a fost “vânată” odată cu ei.... Continuarea ->

Grădina de ciment, de Ian McEwan

Gradina-de-cimentDacă vă plac povestirile bizare, Grădina de ciment este fix ce vă trebuie. Și tot ce voi spune în continuare despre primul roman al lui Ian McEwan nu va dezvălui mai deloc șirul de întâmplări din poveste. Titlul – și el bizar – pare metaforic, dar nu-i. Pentru că bună parte din acțiune se petrece în gradina casei și la un moment dat se folosește mult ciment.... Continuarea ->

Sâmbătă, de Ian McEwan

sâmbătăO zi de sâmbătă din viața unui om – cu acțiunile și gândurile sale – poate fi emblematică pentru condiția sa. Neurochirurgul Henry Perowne își începe prima zi din weekend pe la 4-5 dimineața, trezit de un vis urât. Știe care va fi cursul zilei și se bucură pentru fiecare etapă ce va urma: momente intime și confortabile cu soția sa, o partidă de squash cu un prieten, o mică audiție în avanpremieră a fiului său chitarist, aprovizionarea pentru pregătirea cinei la care vor veni fiica și socrul lui – amândoi poeți. O zi banală a anului 2003, dar plăcută, relaxantă. Numai că…... Continuarea ->

Stalin – viața privată, de Lilly Marcou

stalinLa un an și jumatate distanță de lectura cărții Rusia lui Putin, îmi pică în mână micul roman istoric Stalin – viața privată. Superficial, s-ar putea spune că am vreo pasiune pentru dictatorii ruși. Dar n-am, pentru niciun fel de dictator! Recunosc, mă gâdilă un soi de curiozitate (aproape masochistă) de a afla din ce material uman sunt făcuți unii oameni predestinați a face atât de mult rău umanității.... Continuarea ->

Evanghelia după Pilat, de Eric-Emmanuel Schmitt

evanghelia dupa pilatN-am citit Biblia, însă am citit texte referitoare la ea. Am serioase îndoieli cu privire la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 2000 de ani. Mai exact spus, am îndoieli la ceea ce s-a scris despre naşterea şi învierea lui Iisus. Cele patru evanghelii din Noul Testament au fost scrise la o distanţă de aproximativ 300 de ani de la evenimente. Ele se bazează pe mărturiile contemporanilor lui Iisus, transmise pe cale orală urmaşilor. Se ştie deja că mărturiile sunt subiective, iar dacă la acestea mai punem şi măsluirea intenţionată a bisericii în scop de manipulare a maselor, deja avem un şir de poveşti spectaculoase, dar inexacte.... Continuarea ->

Povestea lui Lisey, de Stephen King

povestea-lui-liseyAvem un scriitor de prestigiu, un roman bine scris, un subiect interesant. Poate cam bizar. Prea bizar! Stephen King ne-a obişnuit cu o serie de capodopere şi ne-a determinat să fim pretenţioşi când îl cititm. Povestea lui Lisey – e plină de mister, de spaimă, de intrigi interpersonale sau demoni personali.  Povestea lui Lisey încearcă – şi reuşeşte – să te ducă pe tărâmuri onirice, mai interesante decât ale noastre, dar mai volatile. Cine crede în viaţa de apoi, în vise şi mesajele lor, în lumi paralele, va găsi acest roman fermecător. Poate chiar spiritual.... Continuarea ->

Delirium, de Lauren Olivier

deliriumDelirium sau distopia iubirii. În ultimul timp, s-au îngrămădit pe noptiera mea mai multe cărți foarte bune, dar cu povești atipice: ciudate, surprinzătoare, chiar șocante. Nu eu le-am căutat, ele m-au găsit pe mine. Urmând diverse recomandări ale altor cititori, am ales la nimereală și s-au nimerit fie distopii, fie realități inacceptabile. Delirium e un roman care doare. Și chiar dacă durerea crește de la o pagină la alta, nu te poți opri din citit.... Continuarea ->

Țara cu un singur gras, de Adelin Petrișor

tara cu un singur grasȚara cu un singur gras este imaginea jurnalistică a celui mai închis sistem din zilele noastre. După ce am citit Drumul către libertate (și m-a marcat teribil), am rămas cumva cu gândurile fixate pe Coreea de Nord și ororile petrecute acolo acum, în timp ce noi ne enervăm că stăm prea mult în trafic, la semafor… Suspectând-o un pic de subiectivitate pe Yeonmi Park, aveam nevoie și de o altă opinie, mai obiectivă. Ei bine, Park n-a exagerat niciun strop!... Continuarea ->

Insomnia, de Charlie Huston

insomniaRomanul Insomnia este un thriller SF, dar și o distopie genial scrisă de Charlie Huston, un tânăr scriitor american. Huston este printre puținii care au reușit performanța de a vinde drepturile de ecranizare ale primului său roman înainte ca acesta să fie publicat.... Continuarea ->

Ușa, de Magda Szabo

ușaAm citit cu placere romanul Ușa. Și l-am perceput ca pe un fluviu de cuvinte, fraze, descrieri și conflicte. Fără dialoguri, cu semne de punctuație minimale, lectura curge lin în fraze lungi și încărcate de acțiune, dar perfect inteligibile. Magda Szabo are un stil de a scrie interesant, făcându-l pe cititor să citească totul fără să respire – punctele sunt rare. Deloc obositor, ba chiar incitant.... Continuarea ->

La sud de graniță, la vest de soare, de Haruki Murakami

la-sud-de-granita-la-vest-de-soareÎn sfârșit, am tras lozul câștigător. La a treia încercare de Murakami am nimerit o carte citibilă și inteligibilă – La sud de graniță, la vest de soare. Se pare că acest scriitor are plăcerea și obiceiul de a-și numi romanele după melodii – nu neapărat celebre, dar obsedante pentru personaje. Ca și în Padurea norvegiană (melodie cântată de Beatles). O poveste de dragoste fără dulcegării, o poveste de dragoste platonică și obsedantă.... Continuarea ->

Iubita mea, Sputnik, de Haruki Murakami

Iubita mea SputnikExploatându-mi latura masochistă, m-am încăpăţânat să mai citesc încă o carte de Haruki Murakami, după “Pădurea norvegiană”. Spre deosebire de prima, în Iubita mea, Sputnik se întâmplă totuşi ceva. Este un roman care vorbeşte despre singurătate. Singurătatea fiecăruia într-o lume foarte aglomerată.... Continuarea ->

Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami

padurea norvegianaHaruki Murakami se bucură de un succes extraordinar, nu doar în Japonia, ci în întreaga lume. Încep cu această frază pozitivă pentru a le scuza, cumva, pe cele negative ce vor urma. Pentru că Murakami este un scriitor apreciat şi lăudat, mă simt vinovată pentru că m-a dezamăgit cu acest roman. M-au încercat chiar complexe de inferioritate, oare nu-s destul de destupată ca să-l înţeleg şi sa-l apreciez?  Totuşi, acest roman nu-i scris de Schopenhauer! Mi-am revenit din nefericitele şi dăunătoarele complexe când am citit o altă recenzie*. Chiar m-am bucurat, răsuflând uşurată.... Continuarea ->

Drumul către libertate, de Yeonmi Park

drumul catre libertateDrumul către libertate Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord este o carte terifiantă. Îmi plac romanele thriller, horror și sunt obișnuită cu grozăviile de tot felul, așa încât greu mă las impresionată de acțiuni negative (mă refer la cărți). Dar acest roman întrece orice ficțiune, orice poveste de groază. Și românii au trăit sub o dictatură totalitară ce încă-și mai lasă amprenta într-o societate incomplet vindecată. Dar ce povestește Yeonmi Park în Drumul către libertate întrece orice coșmar. Iar povestea ei este proaspătă, trăită în acești ani. Prospețimea evenimentelor povestite în carte aduce un plus de tensiune. Citind, nu-ți vine să crezi că mai e posibilă o astfel de viață, o astfel de societate, în secolul XXI.... Continuarea ->

În umbra pașilor tăi, de Vitali Cipileaga

in umbra pasilor taiAparent, În umbra pașilor tăi este un roman de dragoste. Înlăturând aparența, avem un roman de dragoste cu profunde accente psihologice și cu interesante nuanțe de scriere polițistă. Pentru că enigma și personajele misterioase sunt în egală măsură prezente ca și iubirea, ca și zbuciumul sufletesc după pierderea cuiva drag. O pierdere tragică și ireversibilă cu care Theodor trăiește într-un permanent chin interior.... Continuarea ->

Cititorul din peșteră, de Rui Zink

cititorul din pesteraCititorul din peșteră – Un roman mic și simpatic. Și bun. Bun de citit, de recitit, de recomandat și altora. Un dialog spumos între cele doua personaje: puștiul de cincisprezece ani care-și povestește micile aventuri și Anibalector – eroul cărții. Ca și în Micul Prinț, dialogurile sunt aparent copilarești, dar pline de tâlc, umor. Întrebări complicate cu răspunsuri uimitor de simple, uneori invers. Când puștiul își recunoaște jenat micile furtișaguri, Anibalector îl consoleaza: „Toată lumea fură ceva de la cineva: bani, idei, muncă, timp, viață chiar.” – hmm, îl poți contrazice?... Continuarea ->