Pas cu Pas, de Klaus Iohannis

Pas cu PasPână acum n-am citit nicio carte scrisă de vreun politician. Nici nu ştiu dacă vreunul din preşedinţii ţării au scris ceva bun de tipar. Ei (politicienii) de obicei vorbesc, nu scriu. Iar când îi aud vorbind, i-aş preferă tăcând. Pe Iohannis, când îl aud vorbind, am impresia că şi-a uitat vocabularul în sertarul băncii din clasa a 7 a – ştiţi?, carneţelul acela mic în care ne scriam cuvintele la şcoală.
Acum ştiu unde îşi are Iohannis vorbele – în cartea sa Pas cu pas.

Mai întâi am frunzărit-o, într-o doară. Apoi m-am trezit parcurgând frază după frază şi m-a cam prins. Lipsită de orice fel de aventură sau emoţie, este o carte interesantă, bună de citit şi, mai ales, de reţinut multe părţi din ea!
Dând filele ei, parcă îl auzi vorbind pe Iohannis. Fraze scurte şi clare, cu mesaje transmise calm şi foarte convingător. Iohannis povesteşte frumos, lin şi impresia pe care ţi-o lasă povestea lui este: cinstit, corect, lucru bine făcut.
Nu ştiu dacă omul Iohannis este aşa în realitate, nu ştiu cum va fi el ca preşedinte al românilor, acum comentez numai scrierea lui.
Ne anunţă de la început: “Aceasta nu este neapărat o carte de memorii, deşi conţinutul ei ţine, într-o oarecare măsură, de memorialistică. Este mai degrabă povestea unor lupte câştigate, una de care fiecare dintre noi are nevoie la un moment dat.”
Romanul este structurat în trei părţi importante ale vieţii şi carierei lui: povestea vieţii personale – cea mai scurtă parte, însă frumos descrisă şi la obiect, fără brizbrizuri. Partea a doua descrie evoluţia lui ca primar al Sibiului – de aici am aflat informaţii interesante, inedite, pe care ori presa nu le-a consemnat, ori mi-au scăpat mie. Oricum, este varianta din interior, nevăzută de publicul larg.

“Cele mai multe dintre cartiere nu au fost niciodată modernizate. Când am ajuns primar, trebuie să vă imaginti că doar aproximativ 40% dintre străzile Sibiului erau asfaltate.”

Iar partea a treia descrie intrarea autorului în “politica mare” cum numeşte el deseori intrarea în PNL şi evoluţia în partid. Cu un limbaj simplu, direct, concret, Iohannis reuşeşte să se pună în valoare uzând de multă modestie. Tot ceea ce exprimă în această carte denotă mult bun-simţ, simplitate şi naturaleţe. Are un firesc debordant, într-un flagrant contrast cu majoritatea politicienilor ştiuţi de noi.

Aşa cum se prezintă, pare un om determinat, hotărât să clintească lucrurile înţepenite şi să le repare pe cele stricate. Îşi exprimă aceste doleanţe fără patimă, dar apăsat şi cu multă decenţă.

Abordează multe aspecte importante pentru noi toţi: educaţie, învăţământ, spirit civic, tineret, muncă, administraţie, corupţie, limbaj şi comportament indecent al politicienilor, respectul pentru individ, respectul pentru lege, migraţia politică şi multe altele. Mi-a plăcut că în toate problemele criticate s-a referit la situaţii, niciodată n-a incriminat pe cineva.

“Acum vedem tendinţele unui partid-stat care vrea să acapareze foarte mult, care împarte daruri. Este important să reformăm statul, dar nu pentru a face alt stat. Trebuie să facem jocul transparent, corect. Trebuie să avem un stat care garantează reguli puţine şi bune, pe termen lung.”

“Preşedintele este mult mai mult şi trebuie să facă mult mai mult. El trebuie să aibă capacitatea de a mobiliza voinţa publică prin intervenţia publică. Acesta este un lucru care, în termeni simpli, pare complicat de descris, dar preşedintele trebuie să vină cu solicitări şi cu viziuni, să inducă şi să conducă dezbaterea în sensul cel mai larg. Trebuie să fie acela care induce rezolvarea, fără să vină el însuşi cu rezolvarea. Pare complicat, la prima vedere…”

Preşedintele indică nordul în viaţă politică a unei naţiuni. Avem, de prea multă vreme, politicieni amatori, oameni neprofesionişti. Nu reprezintă întreagă clasa politică, dar nici nu sunt atât de puţini încât să nu conteze.”

Mă opresc cu citatele; dacă aş continua, cred că aş cita jumătate din carte.
În opinia mea, acest roman autobiografic oferă pasaje extrem de interesante şi bune de ştiut la orice curs de educaţie civică, marketing politic, administraţie.
Citind-o e un câştig!
P.S. Informaţie publicată de kamikaze.ro: “Pe piaţa de carte din România, un volum vîndut, în total, în 50.000 de exemplare pe parcursul a cîţiva ani este considerat un mare succes. Iohannis a vîndut peste 100.000 de exemplare în nici două luni.”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.