Bărbaţi care urăsc femeile, de Stieg Larsson

barbati careAproape 700 de pagini şi aproape 700 de grame. Nu glumesc, mi-a rupt degetele! Bărbaţi care urăsc femeile, un roman mare, greu, şi la propriu şi la figurat. Pascal Bruckner – o notorietate a literaturii contemporane – îl apreciază ca fiind “unul dintre rarele romane poliţiste care m-au făcut să mă trezesc în miezul nopţii pentru a continua lectură”. Bravo Pascal, eu nici n-am reuşit să adorm. Roman poliţist? Da. Dar nu vă imaginaţi ceva gen San Antonio, Rodica Ojog-Brasoveanu sau altceva din colecţia Enigma…Chiar dacă această carte abundă de enigme, nu prinzi picior de poliţist în ea; poate, doar un degeţel pe la pagină 457 şi atât. Mister – da! Investigaţii – da! Încurcături – da! Poveste captivantă – da!... Continuarea ->

despre…

despre mineSpecialiştii în social-media afirmă că orice site/blog ar trebui să îşi expună autorul. Asta pentru ca voi, cititorii, să ştiţi cu cine aveţi de-a face pe-aici. Să vorbeşti despre propria persoană este cel mai dificil, iar mie nu-mi plac lucrurile dificile. Dar pentru voi, mă sacrific un pic…
Îmi place dialogul, îmi plac conversaţiile. Din acest motiv am ocolit bloggareala – o modalitate de a vorbi singur, ceea ce nu-i prea sănătos, zic eu. Dar e la modă. Am aşteptat să treacă această modă, dar ea nu şi nu… persistă cu încăpăţânare.
Conjunctural a apărut Pe diverse – o tema pentru un examen. De-asta nici nu m-am gândit prea mult la numele lui, habar n-aveam dacă va trăi şi despre ce va fi. Examenul l-am trecut şi blogg-ul a rămas. Iar acum trebuie să-l hrănesc, ca să nu sucombe…
Cât despre mine, sunt într-o fază a vieţii în care îmi permit să fac ce-mi place: să citesc, să vizionez filme, să călătoresc, să dansez, să observ şi să scriu apoi despre toate astea. Numele meu nu contează, oricum se uită. Vă asigur că nu-s vreun spam. Fiinţă în carne şi oase, om de bine şi de dreapta. Uneori cam stângace…
Laura Gamulea – lg5.cta @ gmail.com... Continuarea ->