Un blog pentru cei inteligenţi şi relaxaţi
Mult spionaj! Genul meu preferat, la mare distanţă de alte preferinţe.
Pierce Brosnen, un actor încă în formă – cel puţin îmbrăcat. Şi antrenat pentru încă un rol de aventuri. El este November Man – un spion cu vechime de peste 30 de ani, acum pensionat. Oare chiar se poate ieşi la pensie (întreg) din meseria asta?! În filme, da!... Continuarea ->
A fost odată în Dance Town – oraşul dansant a urcat pe scena teatrului Oleg Danovski, cu peste 140 de fiinţe umane! Există sate în România cu mai puţini locuitori…Scena şi culisele vibrau de atâtea emoţii pe centimetru de podea.... Continuarea ->
La repetiţiile finale, uneori stau într-un colţ al sălii şi mă uit în jur. Toţi vorbesc, unii dansează, alţii îşi corectează paşii dificili, alţii îşi schimbă tricourile transpirate, beau apă, fac glume. O viermuială gălăgioasă pe un fond muzical, mereu altul – că se repetă pe rând. Când repetă “grecii” (grupa de dansuri greceşti), pe melodia lor îşi fac exerciţiul şi salseros, că n-au încotro, coregrafia trebuie repetată iar şi iar…Când repetă grupele de salsa, fetele de la belly-dance îşi verifică paşii dând din şolduri în zbomotul zorzoanelor de la costumele specifice. Drept să spun, bănuţii aia mi-au făcut găuri în creier – dar ce efect minunat au, ştim toţi!... Continuarea ->
A doua nebunie: scenografia
Nu numai că urcă pe scenă peste 140 de personae, dar trebuie să faci ceva cu ei, acolo! Să-i ordonezi, să le dai un rol, o motivaţie, să-i aşezi atât de frumos, încât spectatorilor să le placă ce văd. Şi-atunci e nevoie de un scenariu. Conceput, scris şi aplicat tot de Vlad şi Mihaela. Au imaginaţie! Bine, ei au multe talente, dar şi imaginaţia e la cote maxime. Când, pe alocuri, sunt în dubiu, fac un brainstorming cu cine se găseşte prin jur şi nu se lasă până nu găsesc varianta optimă de cuvinte, replici, fir al povestirii, intonaţie, tot. De fiecare dată iese o poveste inedită, bine coagulată, ce trebuie… DANSATĂ!... Continuarea ->
Iar spectacolul anual al acestei şcoli a devenit deja o tradiţie – particip acum la a patra ediţie şi nu-s cea mai veche din şcoală…Pentru cineva din afară se vede doar spectacolul şi, eventual, aude despre pregătiri.
Pentru cei implicaţi (dansatori, profesori), acest spectacol începe cam cu o lună mai devreme decât reprezentaţia finală. Iar în săptămâna premergătoare se ajunge la un apogeu greu de descries în cuvinte.... Continuarea ->
Aş fi curioasă să aflu dacă şi în alte culturi, la alte popoare, există această sintagmă, adânc implementată în mentalitatea noastră. Vine momentul, de-o viaţă aşteptat, când odrasla şi-a terminat anii de şcoală şi începe truda în câmpul muncii – câmp cu o suprafaţă tot mai redusă, aş zice. La acest moment, marcat de o poză în robă şi cu tichie academică pe cap, familia, în frunte cu mama gen “eu te-am făcut, eu îţi (re)comand”, începe campania de fixare a odraslei. Adică de aşezare într-un punct fix, cu două aspecte clare şi esenţiale:... Continuarea ->
Fiecare dintre noi am experimentat perioade de maxim extaz, când existăm numai pentru celălalt, când lumea întreagă se restrânge la o singură persoană, când respiraţia încetează odată cu separarea la mai mult de 1 metru faţă de persoana iubită.
Senzaţie de abis infinit, măsurată în sus, când trupul devine imponderabil şi ştii că oricând ai vrea, poţi zbura în înaltul cerului, numai acolo iubirea ta imensă ar putea avea loc.... Continuarea ->
The equalizer – nu ştiu cum s-ar putea traduce corect acest titlu pentru a reflecta personajul. “Egalizatorul” ar fi forţat, impropriu. Dincolo de titlu, un film care mi-a plăcut mult.... Continuarea ->
Citesc în presă un articol interesant despre Anticafeneaua Seneca. Mi-a plăcut ideea şi inţiativa oamenilor de acolo. Mi-a plăcut să aflu ce oferă acest loc: un timp al tău şi al prietenilor tăi, un loc al acţiunilor frumoase, benefice, confortabile.... Continuarea ->
Ce ştim noi despre regina Franţei, Maria Antoaneta? Un pic din manualul de istorie şi ceva mai mult din legendele cu iz de bârfă şi can-can. De unde au apărut legendele? De la contemporanii ei care au duşmănit-o şi defăimat-o. De ce au făcut asta? Pentru că uneori Maria Antoaneta nu s-a aliat intrigilor de Curte, iar alteori n-a avut abilitatea de a crea propriile intrigi spre avantajul ei.... Continuarea ->
Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge” – zice un proverb menit să-ţi strice ziua.
Zău?! Iar dacă ăla de s-a sculat de dimineaţă mai bagă şi-n viteza a cincea, până la prânz e terminat. Abia se mai târâie de oboseală.
Din experienţa mea, pot spune că de fiecare dată când mă trezesc dimineaţa ajung fix până la serviciu, bosumflată. Niciodată mai departe de atât.... Continuarea ->