Odd Thomas, de Dean Koontz

odd-thomasDupă ce l-am citit pe Eric-Emmanuel Schmitt, mi-a fost uşor incomod să mă adaptez la stilul lui Koontz. Dacă preferaţi romanele concrete, directe, clare şi realiste, Koontz nu e pentru voi. Odd Thomas este primul roman din seria cu acelaşi nume, care cuprinde patru volume. Sunt bune de citit în tihnă, pe o ploaie mocănească. La seria Odd Thomas nu e de urmărit neapărat firul acţiunii, nici de așteptat finalul. Ci doar de savurat scrierea. Personaje cu veleităţi paranormale, descrieri ciudate ale unei lumi invizibile, dar existente, împletite cu descrierile naturii din lumea vizibilă, dar nu mai puţin ciudată.

Odd Thomas este tânărul care vede fantomele morţilor. Nu e mândru de asta, nu-i face nicio plăcere şi ţine secret “micul dar”, în speranţa unei vieţi cât mai normale. Fantomele ce bântuie lumea lui Odd sunt cele care n-au curajul să treacă “dincolo”, cele care nu şi-au încheiat rostul aici, sau cele care au iubit mult această lume.

Pe lângă această abilitate, Odd este înzestrat şi cu “magnetism psihic” – într-o traducere mai pământească ar fi o intuiţie ieşită din comun, care îl ghidează către locurile şi persoanele care au nevoie de o salvare.

Odd presimte – cu abilităţile cu care a fost înzestrat – o nenorocire în oraşul său. Una în care sunt implicaţi mulţi locuitori, parte din ei cunoscuţi sau prieteni. Mai mult nu ştie, iar ca să afle, Odd este nevoit să apeleze la detectivism. Ca amator, desigur, dar sprijinit de şeful poliţiei şi de iubita lui – prietenă, confidentă, suflet pereche.

Povestea lui Odd este frumoasă, captivantă, încărcată de ironie şi autoironie şi, în pofida genului SF, cu multe scene realiste. Oare e SF? Sau e thriller? Sau horror? Câte puţin din fiecare şi, în ansamblu, un roman interesant. Nu vă aşteptaţi la happy-end, nici la clişee hollywoodiene. Nu urmăriţi finalul, savuraţi conținutul. Ăsta e farmecul lui Koontz în roman Odd Thomas. Pe parcursul lecturii am avut senzaţia că autorul îmi şopteşte: “ştiu că nu crezi o boabă din ce citeşti, dar nu-i aşa că povestesc frumos?”

Sunt sigură că veţi fi amuzaţi de frecvenţa apariţiilor fantomatice ale lui Elvis Presley, în diferite ipostaze vestimentare sau sufleteşti – o fantomă are suflet? Este un soi de energie? Îmbrăcată?! Koontz ştie mai bine… Iar povestea continuă cu încă trei romane ale seriei.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.