Not disturb! – colțul meu de relaxare

favi1Am așteptat 18 ani ca să fac din 3 kg de bebe un Om. Nu i-am așteptat stând, ci muncind: hrănit, spălat, ordonat, educat, certat, împăcat, iar educat. Cu discuții, contre, orgolii, țipete, nervi, râsete, emoții, bucurii, eșecuri și succese. Și, iată, a reușit să-și ia zborul din cuib, în lumea adulților cu responsabilități – student în alt oraș.

Din reușita lui la facultate, eu am reușit să ”împușc” mai mule fericiri: că el e sănătos, liber și capabil să înfrunte singur lumea; că responsabilitățile de mamă-cloșcă s-au redus considerabil și tind spre zero; că, în sfârșit, am timp să fac ce vreau eu, am timpul ăla de relaxare după care am tânjit în zilele și nopțile cu febră, colici, teme de făcut și energii de astâmpărat; și că, mai ales, s-a eliberat o cameră în apartament.

Copilul, de bucurie că scapă de autoritatea părintească, mi-a cedat cu generozitate camera lui – să fac ce vreau eu cu ea. Așa a zis, așa am făcut! Fără fițe, figuri, sau mimând vreo părere de rău, m-am apucat de reamenajări. Mărturisesc că din studenție, când împărțeam camera de cămin cu încă 3 fete, mi-am dorit un loc numai al meu, un colț izolat în care nimeni să nu mă tulbure și unde să găsesc lucrurile așa cum le-am lăsat ieri sau în urmă cu trei săptămâni. Un spațiu personal unde să citesc, să picotesc, să fac sudoku, să-mi beau cafeaua și să-mi regăsesc zen-ul perturbat de vâltoarea activităților cotidiene.

Alegerea mobilierului și a obiectelor decorative n-a fost o acțiune ușoară, însă mi-a placut teribil. Și n-a fost ușor nu pentru că n-aș fi găsit ce doream, ci pentru că oferta este atât de bogată, încât e tare dificil să te decizi ce să alegi din atâtea lucruri frumoase. Și pentru că – vorba unei reclame – ”online-ul și offline-ul merg cel mai bine împreuna”, și pentru că e mai lejer și mai eficient să cumperi online ce-ți trebuie pentru ca apoi să te bucuri offline de cumpărături, am ajuns pe favi.ro – motorul de căutare pentru mobilă și decorațiuni.

Favi este o nebunie superbă! Un univers virtual cu peste 70 de magazine cu mobilier pentru fiecare încăpere a casei, cu decorațiuni, textile, corpuri de iluminat, articole pentru grădină și chiar materiale pentru reconstrucții. Un portal bine structurat, Favi are un aspect prietenos, aerisit, cu filtre care sporesc eficiența în căutarea produselor dorite.

not disturbPrimul gând mi-a plecat către un fotoliu comod. Sau un balansoar în care să mă legăn? Sau mai bine o canapea, dar să nu ocupe mult spațiu? Și am găsit o minunăție confortabilă, ușor de aranjat în orice zonă a camerei, pe care te poți tolăni în orice poziție și care din 3 mișcări se transformă în pat. Ușoară, flexibilă și extensibilă. După alegerea canapelei, totul a devenit mai ușor.

La același magazin (Bonami) am găsit draperii subțiri care au și rol de perdea. Protejează camera de dogoarea soarelui, lăsând totodată să pătrundă lumina zilei. Un covor mic, în culori pastelate, asortat  cu restul camerei, întregește atmosfera intimă a zonei mele de lectură. Iar la final, am ales lampadarul. Așezat lângă canapea, doar întind brațul și-mi luminează spațiul discret, prin abajurul turcuoaz. Mi-am dorit o măsuță de cafea cu mai multe funcționalități. Și de la casapractică.ro am ales măsuța Melrose înzestrată cu un sertar pentru mărunțișuri și o fantă special dedicată cărților și revistelor.

rinocer-casapractica.ro

Rinocer-casapractica.ro

Dacă spațiul ar fi fost mai generos, aș fi ales măsuța Rinocer, mai robustă și fantezist proiectată, o piesă de mobilier interesantă, care atrage privirile în orice încăpere ai așeza-o. Deocamdată, am salvat Rinocer-ul în lista mea de favorite, urmând să-i ofer cât mai curând un onorabil loc în sufragerie.

Chiar dacă până la amenajarea finală am consumat ceva timp vizualizând sute de piese de mobilier, recunosc că mi-a făcut plăcere. În fața computerului, plimbându-mă cu mouse-ul prin magazinele Favi.ro, am ales cele mai potrivite produse, după gustul meu și bugetul familiei. Acum am un colț de lectură numai al meu, o insulă a relaxării, o cameră pe ușa căreia am lipit eticheta ”Not disturb”  🙂

2 Comments

  1. Pop Roxana

    Dragă Laura,
    Am citit aseară articolul tău.18 ani? Atât durează?! Având în vedere că vârsta majoratului la americani e 21, încep să mă simt norocoasă că sunt în România.
    De dimineața, fetița mea a descoperit că poate folosi creioanele colorate și la altceva decât la cartea de colorat, așa ca le-a testat pe tot ce i-a ieșit în cale. Mă uit cu groază la peretele din living. Surioara ei mă informează ca opera de artă nou apărută reprezintă “un castel foarte frumos”. Mă gândesc și eu că la cât de mare e, nu poate fi decât un castel. Trebuie să fac pe dura (din nou), așa că le ignor zâmbetele drăgălașe și artista primește bulină neagră. CU CREIOANELE COLORATE NU DESENAM DECÂT PE HÂRTIE!! Așa, ca să știe toți vecinii. Și să țină minte tot ei. Mă gândesc iar la articolul tău: 18 ani…
    Ca să alung începutul de depresie, intru pe favi.ro. De fapt, mă ascund în bucătărie ca să pot deschide tableta. Caut ceva repede, orice, conștientă fiind că în curând voi fi descoperită. Si culmea, chiar găsesc ceva ce îmi place. Un colțar de care living-ul chiar are nevoie. Living-ul MEU, care acum e un imens spațiu de joacă. Frumos, extensibil, pare comod, pot alege culoarea si materialul. Are un singur defect: prețul. Deci nu o să fie până de Crăciun… poate nici în anul următor, având în vedere că fetele încă “redecorează”…
    AMR 18 ani? Pe bune?!… Cu desenat pe pereți, mâncare pe jos, vomitat pe covor, încăpățânare și urlete? Totuși, nu e chiar așa de rău, va învață să mănânce singură, peste vreo 2 ani…
    Bine… păi… dacă tot nu am de ales, atunci pot măcar să intru în joc. Merg să construiesc un castel mare. Al meu va fi din cuburi. După care mă voi uita la TV. La Mickey Mouse, desigur…

    Reply
    1. LG (Post author)

      Roxana, 😂🤣😂🤣
      1. ca să te încurajez: nu toți 18 ani vor fi cu pictat pereții, mâncare împrăștiată și urlete. De fapt, urletele vor cunoaște diverse tonalități, dar nu vor dispărea definitiv. Ai răbdare până pe la 12-14 ani când copilul se metamorfozează într-un mic monstru cu zâmbet gingaș. Iar adolescența lor? Ei bine, această ”afecțiune acută” îți va da viața peste cap tocmai când te bucurai că încep să se descurce singuri. Ei se descurcă singuri, fizic. Dar pe tine te vor încurca psihic și emoțional. Când vor trece de 18 – 19 ani parcă încep să se apropie de ”normalitate”. Bun, asta a fost încurajarea 🙂
      2. ca să te descurajez, dacă nu erai destul: orice ai face, oricum ai proceda, oricât de minunat părinte ai fi, până la 18 ani nu vei fi 100% liberă. După perioada asta încep să-ți cadă lanțurile, ușor-ușor.

      Una peste alta, va fi bine. Cu o condiție: nu uita de tine! Să ai mereu colțul tău de relaxare, chiar dacă deseori e doar imaginar 🙂

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.