Mercur, de Amelie Nothomb

mercur Închisoare. Nu puşcarie, nici detenţie, doar închisoare. Din dragoste. Şi egoism. O nebunie! Nici un roman al Ameliei Nothomb nu poate fi încadrat în categoria “obișnuit, normal, banal”, nu! Fiecare roman al Ameliei Nothomb va sfida raţiunea, însă va naşte emoţii. Multe şi de tot felul. În avalanşă….

Un bătrân – bogat şi zbătător pe ultimul fir al vieţii – şi tânăra lui prizonieră, Hazel – indecent de frumoasă, sunt protagoniştii romanului Mercur. Ce-i leagă?  Iubirea, egoismul, naivitatea, recunoştinţa şi mai ales lipsa mercurului. Acel mercur din care sunt făcute oglinzile. Oglinzi în care frumoasa nu poate vedea cât e de frumoasă şi-l crede pe protectorul său că este urâtă. Hidoasă. Mutilată. În urma unui incendiu din care el a salvat-o. Şi a izolat-o pe insula lui cu nume predestinat “Mortes-Frontieres”.

În această poveste de dragoste psiho-sado-masochistă intervine  infimiera chemată s-o îngrijească pe frumoasa captivă. Francoise Chavaigne va fi intrusul în acest univers pseudo-edenic, şi va căuta eliberarea fetei din minciuna în care trăieşte. Acest personaj aduce aportul de echilibru al poliţistului ce face dreptate apelând la judecată, logică şi adevăr. Un trio bizar – Francoise, căpitanul Loncours, Hazel – într-o relație la fel de bizară, ne spun povestea lor încărcată cu jumătăți de adevăr și minciună și trăiri intense: frică, iubire, dependență și eliberare.

Naraţiunea, asezonată cu umor negru, crează suspans şi un amalgam de emoţii, iar în final Amelie Nothomb ne lasă rolul de autor. In sensul că putem să alegem deznodământul, oferind două variante. Suntem puşi în faţa unei alegeri între două finaluri. Ambele fericite. Nici nu se putea altfel, după atâta nefericire.

O carte interesantă.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *