Maestră în arta morţii, de Ariana Franklin

maestra-in-arta-mortiiTitlul m-a dus cu gândul la o criminală profesionistă care omoară aşa de frumos, încât a făcut din asta o arta. Mai ales că acţiunea se petrece în secolul XII, vreme în care detectivismul, poliţienesc sau nu, încă nu apăruse – să tot faci fărădelegi, că n-avea cine să te prindă.

Nici pe departe aşa ceva! Aflu că maestră în arta morţii este, de fapt, o specialistă în medicină patologică. Numai că, la acea vreme – vremea inchiziţiei – femeile n-aveau dreptul să înveţe şi să practice medicina. Cu atât mai puţin să se şi specializeze. Şi să faci asta în patologie, în secolul XII, echivala cu o vrăjitorie – deci, foarte riscant.

Totuşi, în Salerno-Italia anilor 1170, exista singura facultate de medicină unde erau admise şi femei. Adelia Aguilar – maestra noastră – reuşeşte să devină o specialistă în patologie, cu sprijinul tatălui său, tot medic. Dar cum Biserica acelor timpuri nu ştia prea multă carte şi nici prea luminată nu era, riscurile exercitării acestei profesii erau mari, oricând puteai fi acuzat de erezie, vrăjitorie, diavolism.

Adelia reuşeşte să păcălească oarecum societatea fiind însoţită mai mereu de un eunuc arab ce era prezentat drept medic, iar ea îl ajuta. Eunuc pentru ca cei doi să nu fie bănuiţi de apropieri “necurate” şi arab pentru ca orice comunicare să treacă prin Adelia – de aici necesitatea prezenţei ei.

Maestră în arta morţii este un roman poliţist, de investigaţii, bazat pe fapte reale, atât cât au putut fi ele aflate după secole.

Pentru că în Cambridge au fost omorâţi nişte copii, şi pentru că tot târgul îi acuza pe evrei – paria societăţii de atunci, şi pentru că evreii erau cei mai buni contributori la vistieria regală, Henric al II-lea cheamă specialiştii din Salerno pentru a face lumină şi a-i salva pe evreii izolaţi deja de furia târgoveţilor.

Aventurile sunt palpitante şi cu atât mai interesante cu cât ne dezvăluie o lume şi o epocă de neînchipuit astăzi. O “civilizaţie” opacă, ignorantă şi manipulată dureros de o biserică asupritoare, cu interese meschine.

În cele din urmă misterul este dezlegat, iar ucigaşul descoperit, doar că Adelia nu are martori, nu are dovezi, iar tribunalul e format din clerici îngusti la minte care prin câteva vorbe o transformă dintr-un anchetator, în vinovat. Dacă şi cum va scăpa din această situaţie, citiţi în Maestră în arta morţii.

Romanul este interesant nu doar prin aventurile eroilor, cît mai ales prin descrierea mentalităţii societăţii medievale în care se desfăşoară aceste aventuri.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.