Luni de fiere, de Pascal Bruckner

sau răul la superlativ

luni de fiere xDupă “Luna de miere” – singularul ne anunţă că există doar una în viaţă – trecem la Luni de fiere – pluralul este elocvent, sunt multe şi se pot prelungi în anii. Pascal Bruckner nu mai are nevoie de promovare, deja e cunoscut în librăriile noastre. Ne surprinde mereu cu scrieri şocante, controversate şi agitatoare de neuroni.

Două cupluri ce tangentează pe un vas de croazieră: unul cuminte, decent, moral, adică banal. Al doilea cuplu, cel ce animă întregul roman, este bizar, tensionat, într-o relaţie sado-masochistă. Ce-i leagă pe Franz şi Rebecca?  O iubire devastatoare ce se transformă rapid în ură crâncenă, organică. Totul asezonat cu mult sex pasional,  vijelios,  ce-i plimbă pe cei doi de la extaz la agonie. Alternând rolurile stăpân – sclav în care necesităţile emoţionale şi sexuale sunt satisfăcute într-un mod care frizează nebunia şi alunecă lejer în patologic.

Evenimentele şi povestea pe care Franz i-o şopteşte la ureche “amicului” şi naivului Didier sunt încărcate de sadism şi erotism neverosimil, de un rău pur  pe care-l simţi aproape fizic mişunând printre rânduri. Dependenţa dintre Franz şi Repecca are iz de boală cronică cu risc de cancer fatal, dar cei doi îşi savurează fiecare zi de coşmar trăită împreună, fiecare lună amară ca fierea.

Am citit Luni de fiere în urmă cu 15 ani şi am fost şocată. Undele şocului le-am resimţit multe zile în şir, nu-mi puteam lua gândul de la carte. L-am recitit  recent şi am avut alte trăiri. Am simţit, ca niciodată într-o altă lectură, descrierea răului absolut, a răului dus până la paroxism, a răului uman  cu tentă neaoş diavolească, a răului perfect, conturat şi ilustrat  impecabil de Pascal Bruckner.  Un scriitor psiholog, sociolog, filozof ce ne surprinde cu fiecare carte a sa, mereu diferita de precedenta.

Bruckner, fără a revoluţiona nicicum “filosofia” cuplului (nimic nou la acest capitol), ne surprinde prin ilustrarea captivantă în cuvinte şi fraze a situaţiilor şi personajelor, fără a produce efectul plictisului. Scrisul lui Bruckner este plin şi inteligent, încărcat de senzaţii şi trăiri,  este clocotitor.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.