JFK, de Stephen King

JFK1 De obicei, cărţile au un format care să permită aşezarea lor în rafturile bibliotecii. Cartea asta abia încape în cămară şi cu greu poţi închide uşa. Opt sute douăzeci şi două de pagini mari te fac să-ţi doreşti bicepşi puternici pentru a o citi.

Coperta afişează două nume mereu incitante. Stephen King – regele literaturii horror şi J.F. Kennedy – “regele” sacrificat al Americii. Şi unul şi celălalt au făcut să curgă fluvii de literatură, fiecare din altă perspectivă.
Asocierea celor două nume mi-a trezit contradicţii şi curiozităţi: ok, amândoi sunt americani, dar ce legătură să aibă unul cu altul?!

Am început s-o citesc timid, convinsă că-mi vor trebui ani ca s-o termin, şi totuşi în 5 zile (şi nopţi) am citit pe nerăsuflate mastodontul de carte.
Şi-acum, după ce m-am văicărit, să vă spun despre ea. MINUNATĂ! Excelent scrisă, aşa încât povestea SF te acaparează împotriva oricărei raţiuni.
Îmi permit să-l citez pe un prieten care mi-a daruit-o: “Pe o formulă atât de greu de acceptat pentru un cititor raţional, să scrie atât de captivant…şi să te convingă să intri în scenariul propus cu atâta siguranţă de sine..”

Stephen King are talentul de a scrie cărţi accesibile, dar totuşi foarte profunde, care nu obosesc, dar care te fac să te opreşti din când în când pentru a medita la cele citite.
Autorul spune, ca de obicei în scrierile sale şi într-un mod subtil, mai multe poveşti. Chiar dacă substratul este fantastic şi chiar dacă ultimele zeci de pagini sunt total apocaliptice, cartea această este una dintre cele mai realiste dintre cele pe care le-a scris King.

Povestea are un subiect irezistibil pentru muritori, în frunte cu Einstein: călătoria în timp. Că timpul este ireversibil şi neîndurător o vedem toţi, uitandu-ne în oglindă. Că acţiunile trecute au efecte în viitor – şi asta o ştim. Că ne-am putea întoarce în timp pentru a schimba acţiunile – în speranţa unui viitor altfel, unul mai bun – asta poate fi cu adevărat fascinant! Stephen King îl trimite pe Omul anului 2011 la începutul anilor ’60. De ce aşa departe? Pentru a împiedica asasinarea lui J.F.Kennedy şi astfel, pentru a da un nou curs, mai bun, întregii lumi.
Dacă n-ar fi murit atunci Kennedy, poate s-ar fi oprit războiul din Vietnam, n-ar mai fi fost cel din Irak, poate n-ar fi fost spulberate turnurile gemene…Poate că America şi, împreună cu ea, întreaga lume ar fi avut altă soartă.

Un demers care, dacă ar fi posibil, ar îndrepta multe greşeli – istorice sau nu. Însă “efectul de fluture” rămâne încă o noţiune de care omenirea nu ţine cont, că nu-l cunoaşte. (Şi că veni vorba, vă recomand filmele “Butterfly effect” 1 şi 2).
“Efectul de fluture” atenţionează că nimic nu e întâmplător – chiar dacă e foarte rău. Şi că o banală întâmplare de aici poate isca o tornadă pe un alt continent. Şi că, dacă încerci să îndrepţi un rău – şi reuşeşti – un alt rău se va produce în alt fel, în alt loc, poate cu efecte mai tragice.

Omul anului 2011 se descurcă foarte bine în anii ’60 – fără computer, internet şi iPhone, chiar dacă se simte uneori ca un extraterestru în mentalitatea acelei Americi. Admiră sau se miră, trăieşte şi iubeşte într-o epocă ştiută din cartea de istorie a şcolii sau din filme. Jake Epping este decis să schimbe trecutul şi astfel să răstoarne viitorul. Dar trecutul se încăpăţânează să fie schimbat.

Partea cea mai amuzantă: cum poţi deveni bogat într-o lume din trecut? Simplu! Prin pariuri. Ştiind rezultatele competiţiilor, pariul e la sigur, iar banii curg uşor.
JFK – un roman excepţional, cu peste 800 de pagini pe care le citeşti de parcă ar fi 80.

S.KING
http://pediverse.ro/despre-mine/

1 Comment

  1. Pingback: Prin blogosfera literară (9 – 15 martie 2015) | Recenzii filme si carti

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *