Insula de sub mare, de Isabel Allende

insula_de_sub_mareLa inceput nu m-a atras foarte mult. O acţiune de pe la 1770, o lume veche şi îndepărtată în timp şi spaţiu. De dragul Isabelei Allende am continuat lectura şi s-a dovedit a fi fascinantă, ca toate scrierile ei. Isabel Allende are farmec scriitoricesc chiar şi când scrie o listă de cumpărături.

În plan secundar, dar important, romanul captivează prin trimiterile la istoria atât de pasionantă a unei zone cu sânge amestecat, Republica Dominicană şi Haiti de azi, cu toate frământările sociale iscate de sclavie şi ocupaţie colonială. Ca într-un joc de ping-pong, insula se plimbă între ocupaţia Spaniei, apoi a Franţei. Napoleon, sărăcit de războaie, a vândut-o tot Spaniei, iar Spania într-o jonglerie politică o cedează Americii.

Istoria şi politica acelor pământuri sunt doar covorul pe care se desfăşoară  saga unei familii cu o demografie ameţitoare. Francezi amestecaţi cu spaniole, care fac copii cu sclavele negre sau creole. Copiii cu sânge amestecat sunt repudiaţi sau cresc în regim special de “negri” chiar dacă  au pielea albă.

Personajul care duce tot greul acţiunii este Zarite (Tete) – sclava familiei, femeie de o frumuseţe exotică, dar discretă. Umilită, muncită, exploatată fizic şi psihic, creste copiii ei şi-ai stăpânului cu aceeaşi dragoste, necondiţionată de bariere sociale. Peste 30 de ani dedicate unui singur scop: eliberarea ei şi a copiilor de sub sclavie. Însă nimic din toate astea nu i-au alterat sufletul. Statutul implacabil de sclavă n-au scutit-o de iubiri secrete şi pasionale, ura constantă, altruism şi judecată dreaptă.  Deşteaptă şi răbdătoare, Zarite se impune într-o lume în care negrii erau consideraţi doar nişte animale de muncă, fără minte şi fără suflet. Şocant pentru privilegiaţii albi din jurul ei, Zarite va dovedi că le este superioară, şi asta într-un mod natural, fără zbateri intelectuale.

Insula de sub mare  – încă o scriere captivantă, tulburătoare şi surprinzătoare a scriitoarei Isabela Allende. Toate cărţile ei sunt aşa!

“ISABEL ALLENDE, nepoata fostului preşedinte chilian Salvador Allende, s-a născut pe 2 august 1942 la Lima, în Peru. Îşi petrece copilăria în Chile, iar în timpul dictaturii lui Pinochet se refugiază în Venezuela, unde rămâne timp de 15 ani şi lucrează ca ziaristă. În 1982, primul ei roman, Casa spiritelor, are un succes fulminant şi devine imediat bestseller internaţional. În 1984 publică Despre dragoste şi umbră, apoi Eva Luna (1987), Povestirile Evei Luna (1989) şi Planul infinit (1991). În 1992, fiica scriitoarei, bolnavă de porfirie, moare. Următoarea ei carte, Paula (1994), îi este dedicată. De mult succes se bucură volumul Afrodita (1997), romanele Fiica norocului (1999) şi Portret în sepia (2000), volumul de memorii Ţara mea inventată (2003) şi romanul Zorro (2005). În 2006 îi apare romanul Inés a sufletului meu, în 2007, volumul autobiografic Suma zilelor, în 2009, romanul Insula de sub mare, în 2011, Caietul Mayei, iar în 2012, volumul Dragoste. În 2014 vede lumina tiparului thrillerul Jocul Ripper și în 2015, romanul Amantul japonez” (citeaza Editura Humanitas).

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.