Grădina uitată, de Kate Morton

gradina-uitataCitind al doilea roman scris de Kate Morton am făcut o pasiune pentru secrete. Și nu orice fel de secrete, ci de-alea grele și vechi, întortocheate și înfășurate ca într-o combinație de puzzle cu păpuși Matrioșka. Grădina uitată este despre trecut, demult trecut, cam cu o sută de ani în urmă. O sută de ani de mister, un mister care a marcat viața a trei femei din trei generații ale familiei Mountrachet.

Parcursul amețitor al vieții unei fetițe: născută programat pentru a fi ”donată”, pierdută, apoi găsită și adoptată de o familie iubitoare. La majorat, Nell află despre adopție și asta îi răstoarnă tot universul. Se izolează de familie, își anulează logodna și se zbate ani buni într-o profundă criză de identitate. Toate astea îi afectează și relația cu propria sa fiică de care se înstrăinează. Australia este țara ei, dar află la maturitate că s-a născut în Anglia și încercând să-și afle originile se confruntă cu un șir de enigme greu de deslușit.

Cassandra – nepoata lui Nell – moștenește la moartea bunicii o casă pe domeniul Blackhurst, Anglia. Trecută și ea de prima tinerețe, marcată încă de dramele personale, pleacă în aventura deslușirii acestei moșteniri surprinzătoare. O motivează atât curiozitatea, cât și dorința de a-și omagia bunica aflându-i adevăratele origini.

Se crede că domeniul și conacul Blackhurst ar fi bântuite, dar asta n-o împiedică pe Cassandra să le scormonească și să descopere toată istoria secretă a familiei. Grădina uitată este saga acestei familii, încărcată de întâmplări deloc convenționale și desfășurate de-a lungul unui secol. O poveste cu multe drame, despre trecut și prezent, despre iubire, prietenie, fidelitate, conveniențe și, mai ales, despre regăsire și acceptare.

Kate Morton are un talent deosebit de a țese mistere pentru ca apoi tot ea să le deslușească prin personajele minunat conturate. Descrierile ei sunt atât de vii, încât te simți parte din poveste, cu toate trăirile acestor personaje. Iar băutul unei căni cu ceai este ritualul nelipsit din romanele autoarei. Oh, pe fiecare pagină cineva bea ceai  cu o plăcere extremă, aproape religioasă.

Grădina uitată este un roman frumos scris, captivant și interesant, ce dezvăluie un mediu social greu de înțeles în zilele noastre. Însă câteva citate sunt valabile oricând, oriunde, pentru oricine:

„Poți să trăiești fericit după ce ai renunțat să-ți mai ții viața în frâu.”

„Memoria e o curtezană crudă, cu care trebuie să învățăm să dănțuim cu toții.”

„Ne facem viața din ce avem, nu din ce ne lipsește.”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *