Fetița care se juca de-a Dumnezeu, de Dan Lungu

Fetița-care-se-juca-de-a-DumnezeuFetița care se juca de-a Dumnezeu este unul dintre personajele frecvente din viața reală a societății românești post-decembriste. Copilul unei familii obișnuite, iar aici ”obișnuit” înseamnă copil cu un părinte sau amândoi plecați la muncă în străinătate. Zbuciumul, frustrarea, lipsa prezenței mamei, dorul pentru ea, jocuri și pariuri inventate ca-ntr-un iadeș cu speranța că întoarcerea mamei acasă devine mai sigură și mai rapidă.

În romanul Lui Dan Lungu acest copil e Rădița, o fetiță inteligentă, introvertită, sănătoasă și jucăușă. Într-un ponosit oraș de provincie fără șanse de progres, părinții ei (Vali și Letiția) se zbat între somaj și emigrare. Când mama pleacă în Italia ca badantă la o familie de bătrâni, toată familia o ia razna. Nu brusc, ci în fiecare zi câte puțin. Se schimbă obiceiurile, relațiile, gesturile și tot ce părea unit devine dezbinat. În timp ce Rădița rămâne la bunici, tatăl și sora ei mai mare, Mălina, se mută în apartamentul de la bloc unde cu greu pot face față cheltuielilor, bazându-se numai pe banii primiți din Italia. Dubioasă și nesănătoasă împărțirea asta care, la final, va șoca cititorul.

Fetița care se juca de-a Dumnezeu se topește de dorul mamei și în momentele de singurătate invocă – naiv și insistent – toate forțele Universului pentru a-i aduce mama acasă. Dorul ei e apăsător și dureros, apelurile telefonice din Italia nu-i mai sunt suficiente, vrea ceva real, ceva ce să poată atinge și strânge în brațe, o vrea pe Mama.

Mama nu mai are faţă, i s-a tocit, liniile care la bătrîni se adîncesc din ce în ce la ea aproape că au dispărut. Mama e o voce umedă care o întreabă ce-mai-faci-iubita? ce-note-ai-mai-luat-la-şcoală? ce-cadou-să-ţi-iau-de-ziua-ta? te-înţelegi-bine-cu-Buna? Faţa ei ovală întinereşte, începe să arate netedă ca în fotografii. Buna o preferă în rochie de mireasă, iar Bunu a tăiat fotografia în două, ca s-l scoată pe tata de lângă ea.

Fetița care se juca de-a Dumnezeu mi-a plăcut. Este un roman tulburător, emoționant și de un crud realism. Este fresca unei importante categorii sociale a României de azi. Și nu în ultimul rând, este povestea emigranților români plecați în Vest. Problemele lor, grijile, umilința îndurată, teama de a fi respinși, munca fără sfârșit și dorul de casă – toate astea sunt evocate de autor dând glas mai multor personaje, pe diferite tonuri: ironic, trist, revoltat, duios, mai dur sau mai blând.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.