Evanghelia după Pilat, de Eric-Emmanuel Schmitt

evanghelia dupa pilatN-am citit Biblia, însă am citit texte referitoare la ea. Am serioase îndoieli cu privire la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 2000 de ani. Mai exact spus, am îndoieli la ceea ce s-a scris despre naşterea şi învierea lui Iisus. Cele patru evanghelii din Noul Testament au fost scrise la o distanţă de aproximativ 300 de ani de la evenimente. Ele se bazează pe mărturiile contemporanilor lui Iisus, transmise pe cale orală urmaşilor. Se ştie deja că mărturiile sunt subiective, iar dacă la acestea mai punem şi măsluirea intenţionată a bisericii în scop de manipulare a maselor, deja avem un şir de poveşti spectaculoase, dar inexacte.

În Evanghelia după Pilat, Eric-Emmanuel Schmitt are o abordare diferită, iar doza ei de credibilitate este cel puţin la fel de mare ca oricare dintre celelalte abordări.

Evanghelia după Pilat mi-a plăcut. Mult! Nu este o poveste religioasă, ba chiar mi-a părut una logică. Autorul ne prezintă un Iisus (Iesua, în aramaică) cât se poate de uman care şi-a descoperit harul divin abia la 30 de ani. Un Iisus frământat de îndoieli, incertitudini, surprins de harul său. Şi un Iuda devotat prietenului său cu haruri divine, chiar dincolo de moarte. Trădarea mult trâmbiţată (ştiută de noi) nefiind decât un aranjament în secret ticluit de cei doi.

Romanul cuprinde 3 părţi, toate la fel de importante, toate la fel de captivante. Prima parte – confesiunea lui Iisus – este urmată de  evocarea evenimentelor de către Pilat. Un Pilat profound marcat de violenţa răstignirii (pe care n-a dorit-o) şi a învierii. Un Pilat aproape convertit la creştinism. În a treia parte, Eric-Emmanuel Schmitt ne încântă cu aventura scrierii şi publicării acestui roman după şapte ani de muncă, studii şi cercetări istorice. După pierderea manuscrisului şi rescrierea lui.

Evanghelia după Pilat este o carte frumoasă. Nu doar de citit, dar şi de recitit! Totul în ea este atât de uman, totul în ea este mister. Iar  Eric-Emmanuel Schmitt ne spune:

Ce este un mister? Cu totul altceva decât o problemă sau o întrebare. […] Un mister este o problemă care face să explodeze cadrul raţional, care minează felul de a pune întrebarea, care epuizează judecata”.

http://www.pediverse.ro/despre-mine/

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *