Epoca de aur e acum

epoca de aur e acumNu o să-ţi povestesc aici că poza cu Kim Kardashian unde ţine un pahar de şampanie sprijinit pe buci e apogeul cultural al umanităţii. Nu am eradicat sărăcia, bolile sau nemulţumirea cu ultimul iOS în 2014. Mai sunt copii muritori de foame care orbesc de la carenţe vitaminoase şi pentru că viermi parazitici iubesc gustul de cornee infantilă. Oroarea constantă a existenţei umane e încă viguroasă şi pe poziţie. Dar în mod contraintuitiv o ducem mai bine. Mult mai bine.

Oficial ne merge bine

Matt Ridley – un jurnalist de ştiinţă care de câteva decenii se ocupă cu descoperirea dedesubturilor vieţii de zi cu zi, ilustrează în cartea Rational Optimist motivele pentru care ar trebui să mulţumeşti providenţei că te-a coagulat undeva în jurul secolului 21 şi nu mult mai devreme. Comparativ cu acum 50 de ani, omul mediu de pe glob (şi dacă e să faci o medie între teroarea Africii Subsahariene şi bunăstarea obscenă a fântânilor de ciocolată de la Zurich, putem zice că omul mediu e aproximativ român) are un venit de trei ori mai mare ajustat la inflaţie şi îşi îngroapă cu două treimi mai puţini copii. În acelaşi timp, ne aşteptăm să trăim cu o treime mai mult decât acum 50 de ani. Cu tot cu criza economică, în nicio regiune nu a scăzut nivelul de trai semnificativ (sub nivelul de acum 20 de ani), iar unele au explodat de bunăstare, cum ar fi China, în care cetăţeanul median are un venit de zece ori mai mare şi trăieşte cu 25 de ani mai mult acum decât în urmă cu 50 de ani.

E ieftin şi convenabil să rămâi în viaţă

Costul alimentelor, hainelor, adăpostului şi carburantului, adică lucrurile care ne ţin în viaţă în cel mai fundamental mod posibil, s-au ieftinit uluitor. La 1800 o lumânare care îţi dădea o oră de lumina costa contravaloarea a şase ore de muncă fizică (nu erau mulţi game testeri şi marketing executives pe vremea aia). Dacă ne luăm după asta, rata îmbunătăţirii se poate calcula uşor. Dacă kilowattul pe oră te costa cam 0,61 lei şi un bec normal consumă cam 0,06 kilowatt/oră atunci tu dai cam 0,037 lei pe lumină mult mai bună şi care nu îţi pune familia în pericol să ardă ca şoarecii în somn. Deci cele şase ore din exemplul pre-industrial înmulţite cu salariul mediu, totul împărţit la 0,037, fac aproximativ 1622. Lumina s-a ieftinit deci, cu un factor de 1622. Acum poţi să faci sex cu lumina aprinsă ieftin şi fără pericolul ca atunci când prietena ta se întinde să stingă lumina să îi ia foc sprâncenele.

Te obişnuieşti cu abundenţa

includerea-tehnologieiTe-ai uitat vreodată într-un catalog din ăla cu „Săptămânile X şi Y” de la un supermarket? Îmi lăcrimează ochii de la avalanşa de porcării comestibile de acolo. Pateu de foie gras cu agrişe şi homar flambat în veloutée de şampanie, spumă de ciocolată cu fulgi de migdale prăjite în suflu de îngeri decăzuţi… Oricât de serios membru cotizant ai fi la hipioţii cu vestuţe care ţipă să dezmembrăm capitalismul, tot eşti susceptibil să salivezi până la deshidratare la simpla menţiune a unui cuvânt ca “Panettone”. Nu cred că trebuie să subliniez prea mult faptul că până în trecutul apropiat, singurele forme de zahăr compactat sau proteine sofisticate erau napolitanele Dănuţ şi puii clasa de greutate ‘Kate Moss’ de la cooperativa avicolă.
Mâncăm chestii care nu le-ar fi fost accesibile nici măcar boierilor acum câteva sute de ani. Poate că nu bagi sushi în fiecare zi, dar măcar ai auzit de aia şi ştii sigur că nu e numele unei infecţii gastrointestinale devastatoare care îţi omoară al şaptelea copil din zece.

Epoca de aur e poleită retroactiv

Ştiu că tot ce îţi doreşti e o căsuţă la ţară în care să trăieşti în pacea în care trăiau strămoşii noştri, să-ţi creşti legume în faţa prispei, să împleteşti coroniţe abrazive din stuf şi margarete şi „să ieşi din sistem”. Din păcate şi aici liniştea e înşelătoare. Dacă nu ai capacitatea de a intra în transe meditative şi rezistenţa la scârbă a unei prostituate ucrainiene, nu te văd bine confruntându-ţi existenţa de altoi orăşenesc cu plictisul şi oroarea zilnică a unei bude în curte. Ca de obicei, faptul că există picturi idilice cu perioada agrară a umanităţii nu înseamnă că a fost distractiv, ci doar că nu aveau altceva de pictat şi se plictiseau de le sângerau orbitele.

Excesul nu garantează fericirea

Ştiu că nu eşti fericit. Te înţeleg. Nu te poţi bucura de manifestarea abundenţei simbolizată de o simplă pizza când vezi pe facebook că unii se rotisează pe o plajă în Maldive. Dar dacă faci un mic pas înapoi şi te uiţi puţin mai panoramic, probabil o duci mai bine decât cam orice generaţie de la răsăritul speciei. Atunci de ce ni se pare că suntem bătuţi de soartă? Pentru că suntem şi cea mai bine informată şi conectată generaţie. Pe vremuri, nu aveai ce mânca şi mureai de abcese dentare pe stradă de te adunau după două săptămâni, dar puteai să stai liniştit – şi vecinii tăi erau devastaţi de foamete. Cei care nu erau exact zdrobiţi de existenţă erau aleşii lui Dumnezeu. Tot misterul ordinii sociale era rezolvat prin axioma: aşa a vrut Dumnezeu. Acum, cu lumea posibilităţilor infinite, e vina ta dacă eşti loser. Şi doare.

E clar că mai sunt probleme, doar că nu sunt aceleaşi probleme nimicitoare sub care a suferit specia noastră milenii. Dovada cea mai convingătoare că nu există o maşină a timpului e că nu sunt oameni din secolul 15 care vin să ne dea în cap cu buzdugane, de nerecunoscători ce suntem.
Nu generaţia noastră a inventat cinismul, numai că la noi arată cel mai ridicol.

Articol scris de Alexandra Kaschuta – alexkaschuta.com

2 Comments

  1. Formatia Bucuresti

    impartasesc si eu aceleasi convingeri ca si tine, insa din pacate prea multi din jurul nostru nu vad realitatea evidenta nici daca le pune piedica..

    Reply
    1. LG (Post author)

      Poate pentru ca este in natura umana sa se poetizeze trecutul 🙂

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.