Despre comunicare

comunicare1Am urmărit recent una dintre ediţiile americane ale Master Chef. Şi am apreciat pozitiv atitudinea tuturor participanţilor, deschisă, calmă, non-agresivă, comparând cu ceea ce am văzut că s-a întâmplat în ediţia similară românească.

Asta m-a făcut să reflectez un pic în legătură cu comportamentul nostru nedisciplinat, cantonat mai degrabă într-o epoca barbară decât în timpurile civilizate pe care pretindem că le trăim. Jigniri, frustrări împroşcate mult prea des şi agresiv, critici… elemente care mă fac să mă întreb de ce comunicarea a involuat în loc să avanseze.
Am avut ocazia să susţin cursuri de comunicare pentru persoane fără loc de muncă şi prima remarcă pe care o auzeam era: “nu este necesar să particip la acest curs, pentru că eu ştiu să comunic“. Între nevoia de a înşira unele după altele nişte cuvinte luate alandala din dicţionar şi necesitatea de a crea o comuniune (deci a comunica) cu cineva, este o distanţă pe care mulţi n-o sesizează. O vedem doar manifestată în lipsa de respect, în cuvinte cândva considerate jignitoare iar acum făcând parte din vocabularul curent. O vedem purtând masca grotescă a comportamentului “cool “, model pentru generaţiile care ne succed în societate.
Şi ce devine o societate în care onorarea celuilalt se topeşte sub greutatea flegmei scuipate pe asfalt? Nu poate fi decât una nesănătoasă, cu stringenta nevoie de igienizare. Personală şi comunitară, aşa cum se întâmplă atunci când o molima fără nume bântuie prin noi şi printre noi. Expresii ca “îmi pare rău pentru că te-am rănit“ sau “înţeleg că te-am făcut să suferi“, pot aduce din nou acea măsură a umanităţii noastre. Se pronunţă mai greu decât orice jignire şi le uităm mai des decât am vrea, însă nu uitaţi că “repetiţia este mama învăţăturii“.

Iată câteva metode prin care noi înşine, fiecare în zona noastră de control, putem combate viruşii psihologici:
• Respectă-te pe tine însuţi! Fără înţelegerea propriei esenţe, a ceea CE EŞTI cu adevărat, nu vei putea niciodată şti care îţi sunt limitele. Fără respectul pe care eşti dator să ţi-l acorzi, acesta nu va putea fi explorat în cel de lîngă tine.
• Vaccinează-te cu gânduri bune! Aşa cum un corp robust face faţă viruşilor, tot aşa un psihic antrenat într-o gândire pozitivă poate discerne şi controla mai bine atacurile emoţionale.
• Manifestă respect faţă de cei din jur! Respectul autentic nu se poate obţine în forţă, el se câştigă în timp şi cu răbdare, demonstrând competenţele noastre profesionale şi personale.
• Fii autentic! Dacă ceea ce spui este în contradicţie cu ceea ce gândeşti, aceste contrarii creează o energie pe care cei din jur o percep şi reacţionează, prin izolarea ta socială.
• Menţine numai relaţiile sănătoase! Noi suntem suma celor 5 relaţii esenţiale din viaţa noastră şi calitatea relaţiilor depinde de CINE SUNT (nu CE SUNT) prietenii noştri. Alegeţi-i cu grijă, cu discernământ şi cultivă relaţiile cu cei care au o bază morală solidă.
• Oferă din ceea ce eşti tu numai dacă cei din jur ţi-o solicită! Respectă intimitatea celorlalţi, nu adresa sfaturi fără să ţi se ceară şi mai ales nu oferi soluţii care au fost la un moment dat potrivite pentru tine. Fiecare om este unic, fiecare situaţie este singulară, deci trebuie tratată particular.
• Nu bârfi! Onestitatea şi comunicarea directă a lucrurilor care ne deranjează fac parte din etapa de maturitate a personalităţii noastre şi crează relaţii stabile şi bazate pe încredere.
Bucuraţi-vă de voi şi de cei din jur, şi manifestaţi respect în orice situaţie! Un cuvânt poate deschide uşa către o nouă speranţă sau poate crea răni greu de vindecat! Fiţi grijulii unii cu alţii şi mai ales cu voi înşivă!

Daniela Tudor – psiholog, psihoterapeut

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.