Dalboka – pomul fructelor de mare

DalbokaNu credeam că voi călători pentru a mânca – pentru mine mâncarea e ceva ce trebuie corpului meu ca să nu cad leşinată. Am câteva alimente preferate pe care le-aş putea mânca zile în şir, luni, ani…şi atât. Restul specialităţilor ce abundă peste tot – vecini, prieteni, restaurante, master chef, facebook – mă lasă indiferentă şi cu saliva în doze normale.

Fructele de mare le-am gustat târziu, prin Barcelona şi nu m-a impresionat decât preţul – cu banii aia mâncăm 5 pizza. Când auzeam amicii vorbind despre fructe de mare, cu balele până la buric, strâmbam din nas – „ce mare scofală şi cu astea”…

Şi m-am nimerit în Bulgaria, pe drumul spre Balchik, într-o prea-însorită zi de toamnă. Şi maşina face stânga, spre Kaliakra – hei! am mai fost aici, o dată ajunge! Şi n-am ajuns la Kaliakra pentru că ne-am abătut pe un drum dubios de ascuns ce cobora periculos de abrupt spre mare. Drum care ne-a plantat (cu frânele de rigoare) la Dalboka. Nu-i oraş, nici sat, nici palat – e doar un restaurant la marginea lumii.

Patronii – oameni deştept, zic eu – au dezvoltat aici o fermă de midii şi ulterior a apărut restaurantul. El e nou pentru mine, dar pentru ahtiaţii după fructe de mare e destul de cunoscut.
Cum e la Dalboka? Minunat! Restaurant cu terasă, îngrijit, primitor. Un meniu decent – nici prea stufos să-ţi lăcrimeze ochii cititndu-l, nici prea sărac de să n-ai ce alege. Cu textele scrise în bulgară, engleză şi română. Deservire excelentă, prietenoasă, presărată cu vorbe româneşti – suficient cât să ne înţelegem.

Iar mâncarea? Minunată! Midii în toate cele, sub toate formele posibile, în toate sosurile dorite. Apogeul e la desert când poţi alege „midii în sos caramel” – n-am mâncat asta, dar în poză arătau divin. Şi dacă n-ai chef de midii, peştele e a două opţiune, la fel de bogată ca varietate de preparare.
Ştiu, există şi la noi o sumedenie de restaurante care servesc fructe de mare şi preparate pescăreşti – unele cu produse proaspete, altele cu produse congelate (hypermarket-urile să trăiască). Numai că la Dalboka ai totul proaspăt la…jumătate de preţ faţă de meleagurile mioritice.

Iar când ajungi acolo, la buza mării, descoperi, de fapt, două restaurante gemene – unul în stânga şi altul în dreapta capătului de drum. Noi l-am ales pe cel din stânga, iar cunoscătorii spun că la ambele se servesc aceleaşi preparate, la aceleaşi preţuri.
Atât ştiu: că locul se numeşte Dalboka şi m-am simţit minunat acolo.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.