Cronica unui spectacol dansant (ll)

afis edaA doua nebunie: scenografia
Nu numai că urcă pe scenă peste 140 de personae, dar trebuie să faci ceva cu ei, acolo! Să-i ordonezi, să le dai un rol, o motivaţie, să-i aşezi atât de frumos, încât spectatorilor să le placă ce văd. Şi-atunci e nevoie de un scenariu. Conceput, scris şi aplicat tot de Vlad şi Mihaela. Au imaginaţie! Bine, ei au multe talente, dar şi imaginaţia e la cote maxime. Când, pe alocuri, sunt în dubiu, fac un brainstorming cu cine se găseşte prin jur şi nu se lasă până nu găsesc varianta optimă de cuvinte, replici, fir al povestirii, intonaţie, tot. De fiecare dată iese o poveste inedită, bine coagulată, ce trebuie… DANSATĂ!

A treia nebunie: coregrafiile. De fapt, cu asta se începe, pentru că ele sunt făcute primele. De către Vlad şi Mihaela, secondaţi de Alex Târlia, Lavinia Giurcă, Maria Dumitrescu şi Elena Rizea – neobosiţi şi ei în a-i învaţă pe alţii.

Cu o lună înainte de spectacol, fiecare grupă, indiferent de nivel, îşi primeşte coregrafia.  Aici avem primele emoţii şi curiozitatea să vedem ce ni se pregăteşte. Multe coregrafii sunt spontane, concepute acolo, la sala de antrenament. Am văzut faze în care Vlad şi Mihaela s-au retras deoparte, discret, au şuşotit, au făcut 2-3 figuri de probă şi după 10 minute ne-au prezentat coregrafia. Aproape că îngheţam de teamă, pentru că toate coregrafiile sunt dificile. Măi, dar TOATE! La fiecare grupă, coregrafia este de un nivel mai înalt decât nivelul dansatorilor. Coregrafia din fiecare an este mai dificilă decât cea din anul precedent. Că aşa vor ei, să ne ridice nivelul în dans. Şi bine fac! Dar noi bombănim, că e greu, că nu putem, că e prea rapid, că n-o să reuşim. Au auzit văicărelile noastre de sute de ori, însă profesorii sunt încăpăţânaţi şi nu se lasă. Nici pe noi nu ne lasă…de izbelişte. Cu răbdare şi tact, ne antrenează până reuşim.

Pornind de la aceste trei nebunii, urmează: antrenamentele, discuţiile despre costume – fiecare grupă altele, programarea grupelor pe zile şi ore, repetiţiile. Şi se repetă întruna!

Pentru cine nu ştie, “actorii” sunt grupaţi cam aşa: 4-5 grupe de copii (balet, street-dance, salsa kids şi dansuri greceşti), plus adulţi: 1 grupă dansuri greceşti, 2 grupe de salsa începători (nivel 1 şi 2), 2 grupe de intermediari (nivel 1 şi 2), 1 grupă belly-dance, 2 trupe – juniors (recent formată) şi seniors (spuma şcolii). Oameni cu personalităţi diferite, cu diverse temperamente, de diverse naţionalităţi şi culori etnice, unii nici româneşte nu ştiu – engleza e de bază. Grup total eterogen cu un singur numitor comun: dansul.

I-ai pe toţi, organizează-i, antrenează-i şi motivează-i să urce pe scenă! Vi se pare puţin? Sau uşor?

(n-am terminat, inca scriu)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.