Cronica unei calatorii dansante (2)

O granita ca un cosmar

ccd3-2Incarcati cu 4 cupe stralucitoare, motivati sa mearga oriunde sa danseze, grupul castigatorilor isi continua drumul insotiti de cativa chibiti – mandri si ei de premiile colegilor, pregatiti sa trecem spre Bulgaria. Pe unde? Pe la cea mai apropiata granita, ca deja e trecut de ora 4 a.m. si ar mai fi cateva ore bune de calatorit. Habar n-aveam ca vor fi inca 12!

Nici acum nu stiu prin ce punct de frontiera am trecut – nici nu ne pasa! Doar sa ajungem la Borovets….
La indicatiile cunoscatorilor din zona, am mai mers vreo ora si am ajuns la granita. La aia fluviala ce trebuie trecuta cu bacul. Ajungem la frontiera pe o ploaie torentiala. La un ghiseu ni s-a luat o taxa – de trecere a frontierei. La al doilea ghiseu am mai platit o taxa, nu stim pentru ce. La al treilea ghiseu am platit trecerea cu bacul si am primit indemnul sfatos “grabiti-va sa-l prindeti pe cel de 5.30”. Ne-am grabit si am reusit sa-l prindem pe cel de 7, ca ala de 5.30 lipsea, se plimba la bulgari. Asa incat, cu toata graba, ne-am trezit stand ca popandaii cu ochii atintiti intr-o bezna totala ce se reflecta intr-o Dunare murdara.

La 7, tot pe orbecaite, ne-am urcat pe bac si am trecut la vecini unde, ia ghiciti! Am mai platit o taxa – traditionala vinieta – pentru drumurile pline de gropi ce urma sa le strabatem. In sfarsit, cand s-a crapat de ziua si noi crapam de somn, ne-am intins pe drumurile Bulgariei cu speranta ca n-o mai fi mult pana la autostrada.

Borovets – pamantul fagaduintei

N-a fost mult, dar a fost greu. Iar autostrada am gasit-o inzestrata cu o mare furtuna de zapada viscolita. Care a transformat-o intr-o amarata de ulita pe care se ingramadeau masinile de parca s-ar fi dat faina. Tirurile, in nesimtirea lor binestiuta, spulberau tot ce intalneau in cale. Asta pana cand derapau si se intepeneau de-a curmezisul. Si-apoi a urmat un slalom periculos printer ele, gandind in fiecare secunda, oare ce-ar fi mai rau? Sa derapam in parapet, sau sa ne oprim cu lunecusul in roata unui tir? Am zis pas la ambele variante si am trecut teferi de zona periculoasa. Greu, foarte greu sa calatoresti in zona asta a lumii.

Parasim autostrada si ajungem pe drumurile de munte, catre statiune. Drumuri cocarjate de gropi, carpite anapoda, inecate in zloata de apa combinata cu noroi si zapada. Un drum gresit, o intoarcere, si indicatorul “Borovets 28 km” ne face sa visam deja la o baie fierbinte. As, ti-ai gasit! Un nene politist (sau doi – cine mai vedea clar dupa 30 de ore de nesomn?!) ne opreste indicandu-ne un alt drum, ocolitor, ca ala drept era un pic ocupat – nu se stie de ce si de cine. Au urmat inca 2 ore de mers, pe un alt drum la fel de carpit si inecat.

Si am intrat in Borovets. Si nici asta n-a fost simplu, pentru ca ulitele ascendente, lunecusul si forta gravitationala ne trageau in jos, iar hotelul era in sus. Masinile mai timide se opreau la baza urcusului, iar cele mai indraznete incercau sa urce. Pana se opreau. Strada era presarata cu autoturisme care stateau si oameni care le impingeau. Am impins si noi, pana am dovedit ca se poate! Daca ai nervii si muschii tari.

Se facuse ora 4 p.m. si timp de odihna, ioc. Urmau antrenamentele si show-ul la care Encanto trebuia sa danseze Matrix….

Nu stiu cum au rezistat dansatorii!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.