Cipru

cipruÎn inima Balcanilor, o oază de civilizaţie ireproşabilă. Oameni primitori, calzi, politicoşi fără a fi pedanţi, amabili fără a se forţa.

Un pic din istoria Ciprului – pentru că este interesantă, pe mine m-a uimit:
Cipru, insulă grecească, a făcut parte din Imperiul Otoman până în 1876 când statele balcanice şi-au recăpătat independenţa (România – 1877, razboilul de independenţă).
Şi, aşa cum este moda în istorie, marile puteri şi-au împărţit ţările pe zone de influenţă. U.S.A. a dorit Grecia, iar Marea Britanie a ales Cipru pentru a-l guverna timp de 100 de ani – aşa a fost înţelegerea. Motiv pentru care Cipru a fost colonie engleză până în anul 1976.
Englezii, parolişti şi corecţi, în 1976 s-au retras din Cipru.
La acest moment, turcii şi-au amintit de marele lor imperiu, de spiritul cotropitor, aşa încât imediat au atacat Cipru pentru a-l ocupa.
Au pătruns prin nord şi au înaintat până în capitala Ciprului, Nicosia.
S-au dat lupte între grecii ciprioţi şi turcii cotropitori, până când forţele ONU s-au decis să intervină. Războiul s-a oprit, dar răul a fost făcut şi aşa a rămas.

De 35 de ani, Cipru este împărţit în 2 state: partea de nord numită Republica turcă a Ciprului de Nord – condusă de guvernul de la Ankara şi Cipru – cel grecesc, stat aparţinând Uniunii Europene.

O ţară frumoasă, cu un teren predominant arid (cam ca Dobrogea), din care ciprioţii au reuşit să facă lucruri minunate.
Majoritatea oraşelor sunt şi destinaţii turistice pentru că au plaje şi zone cu multă distracţie.
Nicosia – capitala cu graniţă în inima ei; Larnaca – lângă care se află aeroportul mare, elegant; Famagusta – orasul fantoma; Limassol – port important; Agya Napa – cea mai animată staţiune; Paphos – încă o staţiune în sud, foarte elegantă, mare şi frumoasă, mi-a părut mai “preţioasă” decât Agya Napa. Despre ele voi vorbi în alte articole.
Au chiar şi munţi, comparabili ca frumuseţe cu Carpaţii noştri, nu atât de înalţi dar foarte “verzi”. Am ajuns în zona muntoasă căutând Cascada lui Adonis (sau Baia lui Adonis), unde cică s-ar fi scăldat respectivul personaj mitologic.

Se vede cu ochiul liber şi se simte în atitudine şi mentalitate influenţa guvernării engleze.
Absolut toţi ciprioţii vorbesc engleza. Nu pentru că se învaţă la şcoală, ci pentru că aşa au moştenit. Culmea! Cu toată guvernarea engleză de 100 de ani, ciprioţii nu şi-au alterat nici limba, nici tradiţiile, nici sufletul. Un amestec fericit de gândire englezească şi simţire balcanică.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.