Cimitirul animalelor, de Stephen King

cimitirul animaleorStephen King este maestrul literaturii horror-thriller şi asta o ştiu toţi cititorii lui şi ai genului. Am citit atâtea cărţi de-ale lui, încât numai când rostesc “Stephen King” mi se ridică părul pe ceafă… Cimitirul animalelor nu face excepţie, ba chiar cred că este una din “perlele”  scriitorului. Esenţa romanului e scrisă pe ultima copertă a cărţii: “Ar putea Stephen King să scrie o poveste care să-l sperie chiar şi pe el însuşi? Să-l sperie într-un asemenea hal încât să-i fie frică să o scrie până la sfârşit? Cimitirul animalelor pare să fie chiar această poveste.”

Da, romanul este genul horror, dar asta nu trebuie să ne sperie. Pentru că nu este doar atât. Este o poveste despre viaţă, despre dorinţa de a avea un trai normal, poate chiar banal, cu familie şi prieteni de care să ne bucurăm cât mai mult timp. Dincolo de un cimitir – îngrădit şi ocolit, viaţa pulsează la fiecare secundă de respiraţie şi nu apreciem asta decât atunci când pulsul încetineşte.

Tânărul medic Louise Creed are o familie frumoasă, o profesie interesantă şi un mare chef de viaţă lungă împreună cu ai lui. Când se mută într-un mic oraş din statul Maine şi se împrieteneşte cu ospitalierul său vecin Jud viaţa îi este un pic deranjată, însă adaptarea familiei e rapidă. Faptul că Louise sesizează mici bizarerii este luat în glumă de el însuşi şi trecut la capitolul “imaginaţie”. Numai că realitatea din Ludlow întrece cu mult orice imaginaţie macabră.

Bunul vecin Jud are grijă să-l informeze pe Louise despre pericole, umbre, ciudăţenii şi cum să le ocolească sau să le accepte ca pe un “dat” al locului. Doar că e în firea omului, când i se spune “nu face asta”, tocmai asta să facă – ce n-are voie. Iar atunci când este vorba de moarte şi readucere la viaţă, cine ar rezistă tentaţiei de a încerca? Şi-apoi, “Există vreun om în stare să reziste tentaţiei de-a se juca de-a Dumnezeu?” – citind Cimitirul animalelor aflăm dacă da, aflăm cine şi cum o face.

Louis, soţia lui, cei doi copii şi motanul casei trec în scurt timp printr-o serie de întâmplări dubioase. Împreună şi fiecare separat. Legaţi de multă iubire, înţelegere, toleranţă şi armonie, ei ajung să fie separaţi de mistere, secrete, spaime şi…moarte.

Laitmotivul romanului: Solul din  inima omului e şi mai pietros. Omul cultivă ceea ce poate şi are grijă de ceea ce cultivă

Cimitirul animalelor – un roman palpitant şi terifiant, oferit de Editura Nemira.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.