Casa de lângă lac, de Kate Morton

În romanul Casa de lângă lac, aparent, doar aparent, citim povestea misterioasei dispariții a unui copil de 11 luni din mijlocul familiei sale. Nu în zilele noastre, ci în urmă cu 70 de ani, în vremuri mai sigure și liniștite. Doar aparent, pentru că, de fapt, povestea împletește absența a trei copii, în trei cazuri și în trei momente diferite. Și toate cazurile au ca numitor comun pe Sadie Sparrow, detectiv al Poliției Metropolitane.

În urmă cu 70 de ani, pe domeniul Loeanneth trăia într-o armonie (aparent) perfectă familia Edevane. Eleanor – mama iubitoare dar exigentă și Anthony – tatăl blând și dedicat își cresc cei patru copii, trei fete și mult-doritul băiat, Theo. La doar 11 luni de viață Theo dispare. Din acel moment viața întregii familii se schimbă radical, fiecare membru al ei simțindu-se vinovat de dispariția micuțului. Ancheta e superficială, misterul nerezolvat, până în anul 2003 când Sadie n-are somn până nu dezleagă misterul.

Dar Theo nu e singurul copil din poveste îndepărtat brutal de părinții săi. Un caz de copil abandonat îi marchează cariera detectivului Sparrow – încă o anchetă superficială pentru care ea trage ponoasele când se opune șefilor. De-ar fi doar atât! Numai că mintea și sufletul lui Sadie sunt bântuite de vinovăție. În urmă cu 13 ani, și-a dat spre adopție propriul copil. Iar greșelile trecutului o ajung acum din urmă.

Kate Morton este deosebit de pricepută să își dezvolte personajele și să le aducă în realitate. Pătrunde profund în psihicul fiecăruia, etalând detalii care au darul de a crea și mai mult mister. Scriitoarea are minunatul talent de a plimba cititorul prin cele șapte decenii fără a pierde ritmul și firul esențial al întâmplărilor, prezente și trecute. Casa de lângă lac este ușor de citit, dar finalul nu e deloc previzibil. Indiciile sunt acolo, în paginile romanului, și totuși până la final cititorul rămâne curios și-apoi plăcut surprins de încheiere.

Kate Morton este o maestră a misterului, a detaliilor interesante și a personajelor complexe. Chiar dacă și acest roman este scris în același ton cu precedentele citite de mine – Casa de la Riverton și Grădina uitată – fiecare e captivant și merită citit.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.