Fetița care se juca de-a Dumnezeu, de Dan Lungu
Fetița care se juca de-a Dumnezeu este unul dintre personajele frecvente din viața reală a societății românești post-decembriste. Copilul unei familii obișnuite, iar aici ”obișnuit” înseamnă copil cu un părinte sau amândoi plecați la muncă în străinătate. Zbuciumul, frustrarea, lipsa prezenței mamei, dorul pentru ea, jocuri și pariuri inventate ca-ntr-un iadeș cu speranța că întoarcerea mamei acasă devine mai sigură și mai rapidă.... Continuarea ->
Pe coperta cărţii, sub titlu, scrie mărunt “Acum şi un film de excepţie…” După ce am citit Viaţa lui Pi şi n-am văzut încă filmul, mi-e greu să-mi imaginez cum s-au ilustrat rândurile acestui roman. Ele mi-au creat în minte imagini de coşmar, situaţii dincolo de limitele omeneşti, întâmplări absurde şi totodată tragi-comice.... 
Cu ochii minţii mi-a picat în braţe într-o ofertă a Editurii Trei, într-un pachet cu zece romane poliţiste scrise de scandinavi. După succesul fulminant al trilogiei 
Clar de femeie este un roman pasiv. Nu abundă în acţiune clocotitoare, nici în întâmplări surprinzătoare. Pare un roman de dragoste, dar nici asta nu este. Este un roman cu dragoste. Cu gânduri, meditaţii, imagini, nefericiri din dragoste.... 
În urma lecturilor mele, l-am perceput pe Eric-Emmanuel Schmitt ca fiind sentimental, atent la detalii, inspirat, cu mult umor. Iar acum îl descopăr ca fiind și romantic. Cu toate că Eric-Emmanuel Schmitt scrie despre locuri comune şi oameni obişnuiţi, cu toate că are un stil simplist, povestirile lui sunt captivante, agitând gândurile şi emoţiile cititorului. Abordând teme diferite, în locuri şi cu oameni diverşi, toate întâmplările expuse de el sunt ciudate. Un singur numitor comun: profunzimea.... 
Un roman dificil şi trist. Trist pentru că dezvăluie o mică parte din 
Închisoare. Nu puşcarie, nici detenţie, doar închisoare. Din dragoste. Şi egoism. O nebunie! Nici un roman al Ameliei Nothomb nu poate fi încadrat în categoria “obișnuit, normal, banal”, nu! Fiecare roman al 
Kenize Mourad – scriitoare şi jurnalistă născută la Paris – este descendenta ultimului sultan al Imperiului Otoman, Murad al-V-lea, bunicul sau. Mama sa, Prinţesa Selma, într-o viaţă scurtă dar extrem de palpitantă, se căsătoreşte “politic” cu un rajah indian, iar din această căsătorie se naşte Kenize. Istoria romanţată a acelor vremuri ne-o oferă autoarea în primul său roman “În numele prinţesei moarte” – un roman fascinant!... 
Citind al doilea roman scris de 
Cred că am mai spus-o cândva: există cărţi minunate a căror acţiune se petrece în două zile şi alte cărţi minunate a căror acţiune se desfăşoară pe parcursul a douăzeci de ani. Dilatarea sau condensarea timpului în paginile scrise ţine cumva de talentul scriitorului şi mie îmi plac ambele categorii, dacă au cu adevărat ceva de spus.... 
Încă un roman ciudat care-mi pică în braţe!