Un blog pentru cei inteligenţi şi relaxaţi
Am ocolit serialul ăsta strâmbând din nas ba că-i prea de epocă, ba că-i prea englezesc, ba că-i prea static. Iar când am trecut de primul episod, l-aș fi vrut cu o sută de episoade, nu doar cu 52 (în 6 sezoane). E superb! E o încântare vizuală și își merită pe deplin nota mare acordată pe IMDB. Actori minunați, caractere controversate, intrigă de la subsolul servitorilor și până la etajele nobililor stăpâni de domenii și castele.... Continuarea ->
Dean Koontz continuă seria Odd Thomas cu volumele 2, 3 şi 4 în acelaşi stil descriptiv, misterios şi încărcat de umor hâtru. Odd are abilitatea de a intui un pericol iminent semnalat prin vizualizarea unor bodachi – entităţi ciudate, pasive, ce se adună acolo unde ar urma o vărsare de sânge. Odd are și capacitatea de a vedea fantomele morţilor ce încă n-au trecut “dincolo” din diverse motive, de ei ştiute. Acesta-i un alt “dar” al lui Odd de care nu este prea încântat. Şi peste toate aceste vedenii, el este înzestrat cu o intuiţie specială pe care o numeşte “magnetism psihic”. Acesta este Odd Thomas – un personaj simpatic, voluntar, firesc în acţiunile sale şi foarte uman în comportament, chiar dacă paranormalitatea lui ne dă fiori de tip horror.... Continuarea ->
După ce l-am citit pe Eric-Emmanuel Schmitt, mi-a fost uşor incomod să mă adaptez la stilul lui Koontz. Dacă preferaţi romanele concrete, directe, clare şi realiste, Koontz nu e pentru voi. Odd Thomas este primul roman din seria cu acelaşi nume, care cuprinde patru volume. Sunt bune de citit în tihnă, pe o ploaie mocănească. La seria Odd Thomas nu e de urmărit neapărat firul acţiunii, nici de așteptat finalul. Ci doar de savurat scrierea. Personaje cu veleităţi paranormale, descrieri ciudate ale unei lumi invizibile, dar existente, împletite cu descrierile naturii din lumea vizibilă, dar nu mai puţin ciudată.... Continuarea ->
În romanul Casa de lângă lac, aparent, doar aparent, citim povestea misterioasei dispariții a unui copil de 11 luni din mijlocul familiei sale. Nu în zilele noastre, ci în urmă cu 70 de ani, în vremuri mai sigure și liniștite. Doar aparent, pentru că, de fapt, povestea împletește absența a trei copii, în trei cazuri și în trei momente diferite. Și toate cazurile au ca numitor comun pe Sadie Sparrow, detectiv al Poliției Metropolitane.... Continuarea ->
Fetița care se juca de-a Dumnezeu este unul dintre personajele frecvente din viața reală a societății românești post-decembriste. Copilul unei familii obișnuite, iar aici ”obișnuit” înseamnă copil cu un părinte sau amândoi plecați la muncă în străinătate. Zbuciumul, frustrarea, lipsa prezenței mamei, dorul pentru ea, jocuri și pariuri inventate ca-ntr-un iadeș cu speranța că întoarcerea mamei acasă devine mai sigură și mai rapidă.... Continuarea ->
Pe coperta cărţii, sub titlu, scrie mărunt “Acum şi un film de excepţie…” După ce am citit Viaţa lui Pi şi n-am văzut încă filmul, mi-e greu să-mi imaginez cum s-au ilustrat rândurile acestui roman. Ele mi-au creat în minte imagini de coşmar, situaţii dincolo de limitele omeneşti, întâmplări absurde şi totodată tragi-comice.... Continuarea ->
Cu ochii minţii mi-a picat în braţe într-o ofertă a Editurii Trei, într-un pachet cu zece romane poliţiste scrise de scandinavi. După succesul fulminant al trilogiei Millennium, odată cu Stieg Larsson parcă toţi scriitori nordici au căpătat o bilă albă. Nu toţi o merită, desigur, dar editurile încearcă să vândă, iar cu mine au reuşit. Din pachetul celor zece scrieri poliţiste am ales una la întâmplare şi lozul a fost câştigător.... Continuarea ->
Clar de femeie este un roman pasiv. Nu abundă în acţiune clocotitoare, nici în întâmplări surprinzătoare. Pare un roman de dragoste, dar nici asta nu este. Este un roman cu dragoste. Cu gânduri, meditaţii, imagini, nefericiri din dragoste.... Continuarea ->
În urma lecturilor mele, l-am perceput pe Eric-Emmanuel Schmitt ca fiind sentimental, atent la detalii, inspirat, cu mult umor. Iar acum îl descopăr ca fiind și romantic. Cu toate că Eric-Emmanuel Schmitt scrie despre locuri comune şi oameni obişnuiţi, cu toate că are un stil simplist, povestirile lui sunt captivante, agitând gândurile şi emoţiile cititorului. Abordând teme diferite, în locuri şi cu oameni diverşi, toate întâmplările expuse de el sunt ciudate. Un singur numitor comun: profunzimea.... Continuarea ->
Un roman dificil şi trist. Trist pentru că dezvăluie o mică parte din universul închis al femeilor musulmane. Ce ar putea fi vesel la această categorie socială a lumii arabe? În niciun caz umilinţa, oprimarea, bătăile, ignorarea, exploatarea.... Continuarea ->
Închisoare. Nu puşcarie, nici detenţie, doar închisoare. Din dragoste. Şi egoism. O nebunie! Nici un roman al Ameliei Nothomb nu poate fi încadrat în categoria “obișnuit, normal, banal”, nu! Fiecare roman al Ameliei Nothomb va sfida raţiunea, însă va naşte emoţii. Multe şi de tot felul. În avalanşă….... Continuarea ->