Splendida cetatea a celor o mie de sori, de Khaled Hosseini

splendida cetateAfganistan din 1973 şi până azi. De-a lungul a patru decenii,  Khaled Hosseini ne oferă o frescă a societăţii islamice  afgane în care nimic nu e splendid. Splendida cetatea a celor o mie de sori este o lume bizară. Cu  bărbaţi impotenţi sentimental şi femei acoperite de burka pentru  a-şi ascunde neputinţele. Oare această stare social-cultural-religioasă este un “dat”  dificil de a suporta împotrivire? Sau este prelata sub care se ascunde lenea de a asuma decizii, prostia de a înghiţi orice umilinţă şi  incapacitatea de a asuma libertăţi. Într-o lume normală – pentru noi – libertatea este un reflex. Când ai libertatea unor multitudini de alegeri, ai şi reflexul de a  decide, aproape instant, alegerea potrivită. De la “ce salam să cumpăr”, “ce rochie să îmbrac”,  până la “divorţez sau îl  iert?”... Continuarea ->

Micul prieten, de Donna Tartt

Micul prietenMicul prieten este romanul care mi-a amintit de “Să ucizi o pasăre cântătoare”, iar cu Donna Tartt sunt la a doua întâlnire. Prima a fost prin intermediul romanului ei “Sticletele” şi pentru că mi-a plăcut cum scrie, am căutat-o şi regăsit-o cu acest roman. Şi, în esenţă, aşa cum punctează Philadelphia Inguirer, “Micul prieten e o carte mare despre o fetiţă fără prieteni… Este un roman despre magia copilăriei – doar că aici avem de-a face cu partea întunecată a magiei.”... Continuarea ->

Cimitirul animalelor, de Stephen King

cimitirul animaleorStephen King este maestrul literaturii horror-thriller şi asta o ştiu toţi cititorii lui şi ai genului. Am citit atâtea cărţi de-ale lui, încât numai când rostesc “Stephen King” mi se ridică părul pe ceafă… Cimitirul animalelor nu face excepţie, ba chiar cred că este una din “perlele”  scriitorului. Esenţa romanului e scrisă pe ultima copertă a cărţii: “Ar putea Stephen King să scrie o poveste care să-l sperie chiar şi pe el însuşi? Să-l sperie într-un asemenea hal încât să-i fie frică să o scrie până la sfârşit? Cimitirul animalelor pare să fie chiar această poveste.”... Continuarea ->

Mesagerul, de Markus Zusak

MesagerulAşteptam cu nerăbdare Mesagerul – cel de-al doilea roman al lui Markus Zusak după ce l-am savurat  pe primul – “Hoţul de cărţi”. Pentru că Zusak are talentul de a te ţine lipit de scrierile lui şi pentru că poveştile lui sunt inedite. În Mesagerul banalul este ridicat la rang de special, iar rutina devine eveniment. Pentru că Ed Kennedy – un banal şofer de taxi – devine (aproape fără voia lui) curierul unor mesaje speciale, cu tentă karmică, pentru oameni aflaţi in situaţii dificile.... Continuarea ->

In fiecare zi moare un celebru, de Alex Petre Popescu

in fiecare zi moare un celebruM-au cotropit romanele scriitorilor români. Conform zicalei „de ce ţi-e frică nu scapi”, iată-mă devorând roman după roman. Sau român după român (scriitor. şi-l devorez metaforic. cum altfel?). Notă către scriitor: să ştii că n-am cumpărat cartea ta – În fiecare zi moare un celebru; am câştigat-o la un concurs (de blogging). Dar acum, după ce am citit-o, aş cumpără-o oricând şi nu m-aş uita la preţ. Pentru că merită! Aproape c-aş da-o pe-asta cadou şi aş cumpăra alta, dar nu mă-ndur pentru că am şi autograful tău şi e mai preţioasă aşa.... Continuarea ->

Amalia, de Liza Karan

AmaliaDragoste de la prima pagină până la cea de-a 230-a pagină! Iar Amalia este fata care trăieşte intens fiecare clipă a iubirii ei, din adolescenţă până la maturitate. Până aici, poate nimic special.  Ceea ce face din romanul Amalia o lectură interesantă şi captivantă este intensitatea trăirilor, a emoţiilor şi complexitatea celor două personaje: Amalia şi Zain.... Continuarea ->

Fabrica de spioni, de Nelson DeMille

Fabrica de spioniMoscova anilor ‘80 cu ambasada americană în inima ei. Războiul rece. Mai rece decât Antarctica, mai lung decât majoritatea războaielor şi mai crud prin teroarea creată. Teroare fizică, psihică, emotională. Fabrica de spioni se declară a fi o ficţiune, dar de la prima până la a 696-a pagină simţi acţiunea ca fiind foarte reală. Chiar dacă mulţi dintre noi au trăit în perioada războiului rece, nu i-am simţit adevăratele dimensiuni.... Continuarea ->

Pata cu bucluc, de Mark Haddon

Dacă n-ar fi tragic, ar fi hilar

Pata cu buclucTragic, pentru că toată lumea din Pata cu bucluc pare a fi nebună. Nebunia aia de fiecare zi, cu care ne confruntăm şi noi, fie că este personală, fie că o sesizăm la cei din jur. Hilar, pentru că personajul principal, ca şi cele secundare, dacă n-au probleme atunci îşi fac. Ce poate fi mai tragi-comic decât un ipohondru de 57 de ani, cu o soţie nemulţumită de sexualitatea domestică, cu un fiu homosexual şi o fiică uşor isterică?  Şi fiecare dintre ei pătruns de un egoism etanş.... Continuarea ->

Muntenegreu – munte şi mare

muntenegru dukley gardensMuntenegru – o ţară mică şi cochetă. Atât de muntoasă încât şoselele ei înseamnă un şir lung de serpentine. Bun aşa, muntenegrenii au scăpat de un subiect de dispută: autostrăzile. Aici nu se pot construi autostrăzi, muntele nu le permite, având de-a lungul ţării înălţimi între 1000 şi 2500 de metri. În schimb, şoselele sinusoidale trec frecvent prin tuneluri întunecoase şi lungi, unul ajungând şi la 4 km.... Continuarea ->

În pielea unei jihadiste, de Anna Erelle

in pielea unei jihadisteÎn pielea unei jihadiste – citeşti şi te cruceşti! Te cruceşti a mirare, nu din porniri religioase. A mirare că unele creiere – naive, sărace şi tulburi – pot fi atât de uşor spălate şi apoi mânjite cu poveşti. Poveşti cu prinţese şi eroi neînfricaţi. Asta ne evocă Anna Erelle în romanul său din cauza căruia acum trăieşte cu o altă identitate, sub protecţia poliţiei. Să divulgi public secrete despre racolarea tinerilor occidentali în jihadul musulman, să-l superi pe inspaimantatorul ISIS – asta implică riscuri uriaşe.... Continuarea ->

Iubito, eu ma micsorez…, de Pascal Bruckner

iubito-eu-ma-micsorezPascal Bruckner ne surprinde mereu cu scrieri şocante şi agitatoare de neuroni. Cine a citit cel puţin două – trei romane de-ale sale, îmi va da dreptate. Nu-mi dau seama ce fel de creier, ce fel de conexiuni poate avea un om-scriitor care în fiecare roman vine cu idei atât de diferite, atât de controversate şi atât de ciudate!... Continuarea ->

O săptămână în decembrie, de Sebastian Faulks

O săptămâna în decembrieSau singurătatea omului din secolul 21.  O săptămână în decembrie  este o disecţie asupra singurătăţii individului modern, indiferent de mediul social, situaţie financiară sau apartenenţa etnică într-o Londră a anului 2007.
Eroii cărţii sunt ori singuri-singuri, ori singuri în doi, ori singuri într-o familie. Într-un final cititorul constată că sunt singuri chiar şi la o pompoasă petrecere.... Continuarea ->

Vieţi secrete, de Tatiana de Rosnay

sau trecutul care tulbura prezentul

vieti secreteUn titlu incitant ce trezeşte curiozitate şi invită la lectură. O lectură plăcută, cursivă, relaxantă. O poveste de viaţă cu scormoneli într-un trecut al familiei dar şi problematici actuale. Ilustrarea cu realism a conflictului între generaţii – niciodată nou şi niciodată rezolvat.... Continuarea ->

Iubirea faţă de aproapele, de Pascal Bruckner

Iubirea fata de aproapeleVisul oricărui bărbat: să aibă toate femeile. Dacă nu le poate avea pe toate odată, s-ar mulţumi şi cu ele pe rând. Dar să fie multe, foarte multe, toate dacă s-ar putea.  Probabil sunt şi bărbaţi care ar nega ipocrit.  Să fie clar: asta nu e o acuză, nici o ruşine. Este doar biologie. Desigur, nici un bărbat n-ar vrea să aibă toate femeile toată viaţa, poate chiar nici un sfert din viaţă nu le-ar suporta. Majoritatea abia suportă câte una pe lângă ei, pe termen limitat.  Şi totuşi, fiecare purtător de testosteron şi-a dorit măcar o dată în existenţa lui să aibă femei. Multe, foarte multe, toate să vină la el. Discutabilă este doar vârsta când se visează la asta. Pote fi la 17 ani, la 25 de ani, la 32 de ani, la 40 de ani sau la 65…... Continuarea ->

Printesa gheţurilor, de Camilla Lackberg

printesa gheturilorAlexandra Wilker este Printesa gheţurilor şi chiar dacă ea este personajul principal şi în jurul ei se învârte toată acţiunea, o găsim moartă din primele pagini ale romanului. Un roman poliţist scris cu măiestrie, meticulos şi misterios. Atât de misterios, încât până la finalul poveştii nu există nici cea mai vagă bănuială despre adevăratul criminal al Alexandrei. Sigur, pe parcursul cărţii autoarea ne „îndrumă” cu bănuielile spre diverse personaje mai mult sau mai puţin îndreptăţite s-o ucidă pe Alexandra, dar niciunul nu e vinovat de nemiloasa fapta.... Continuarea ->

Luni de fiere, de Pascal Bruckner

sau răul la superlativ

luni de fiere xDupă “Luna de miere” – singularul ne anunţă că există doar una în viaţă – trecem la Luni de fiere – pluralul este elocvent, sunt multe şi se pot prelungi în anii. Pascal Bruckner nu mai are nevoie de promovare, deja e cunoscut în librăriile noastre. Ne surprinde mereu cu scrieri şocante, controversate şi agitatoare de neuroni.... Continuarea ->

Apa nu hidratează organismul

apa nu hidrateaza organismulDacă până acum ne străduiam să bem zilnic 2 litri de apă ca să fim sănătoşi – ba chiar unii plusau spre 3 litri să fie siguri de nemurire, aflaţi că acest obicei nu ne aduce niciun beneficiu. O nouă lege a Uniunii Europene pretinde că oricâtă apă consumă o persoană, acest lucru nu poate combate deshidratarea organismului.
După o dezbatere de trei ani, Uniunea Europeană a decis să ne scutească de acest calvar, interzicad firmelor care îmbuteliază apă să mai folosească mesajul publicitar cum că apa asigură o hidratare corespunzătoare. Cei care susţin legea, precizează că deshidratarea este o afecţiune provocată de un dezechilibru în organism, care nu poate fi combătut numai prin consumul de apă.
Iar profesorul Brain Ratcliff, purtătorul de cuvânt al Societăţii britanice de Nutriţie, susţine că:  O persoană sănătoasă nu se va deshidrata, chiar dacă nu va bea multă apă.... Continuarea ->

Luna de miere, de Knut Faldbakken

luna de miereLuna de miere – autor norvegian de prestigiu (la ei) – Knut Faldbakken. Am scris din politeţe numele autorului, căci n-o să-l reţii nici tu, nici eu, nimeni. Decât, poate, naţia lui.
Acţiunea se petrece în anii 80 – 81 când era în plină desfăşurare emanciparea femeii. Bine, bine, femeia se emancipează – o ştim toţi! Dar cu bărbatul cum rămâne? La el nu se gândeşte nimeni, nu i se dă atenţie, nu-l cântă poeţii în ode şi balade. Dacă e prea îngrijit şi pedant, stârneşte suspiciuni. Dacă e puţin infidel, îşi ridică omenirea-n cap. Dacă e cotropit de griji şi probleme, e acuzat de neglijenţă. Dificilă ipostază a bărbatului (aici şi oriunde).... Continuarea ->

Quantico – serial

quanticoMajoritatea celor care au vizionat filme cu F.B.I. a gândit la un moment dat: “la naiba, sunt prea buni, imposibil ca în realitate să facă şi să ştie atâtea”. Ei bine, dacă vizionezi Quantico, vei afla cum se antrenează studenţii academiei F.B.I.
Poate e redundant ce spun, dar o spun: Quantico este denumirea acestei academii, este reală şi pregăteşte “la sânge” viitorii agenţi. Iar serialul Quantico respectă destul de fidel mersul lucrurilor şi atmosfera din realitate – o confirmă un telespectator fost agent F.B.I., într-un amplu comentariu postat pe IMDB.... Continuarea ->