Iubirile croitoresei, María Dueñas

Iubirile croitoresei – titlul ales de traducător sau de editură este total nepotrivit pentru acest roman. Încep cu o critică, singura critică, pentru că vor urma multe laude. María Dueñas m-a captivat total cu povestea Sirei Quiroga care, da, este croitoreasă, dar aventura vieții ei este cu mult mai complexă decât enumerarea unor aventuri amoroase, așa cum ar sugera numele cărții.... Continuarea ->

Capătul veșniciei – vol. 3 din Trilogia secolului, Ken Follett

capătulCapătul veșniciei este și capătul acestui roman-fluviu, în 3 volume mari, grele și minunat scrise. Nici nu știu ce să apreciez mai mult: povestea unui secol agitat, realist expusă de un scriitor talentat sau stoicismul cu care am citit cele 3000 de pagini ale trilogiei. Pentru mine a fost o reală plăcere, dar și un tur de forță. Ce-i drept sunt cititorul căruia îi plac romanele mari, care ”nu se termină repede”. Important este să mă captiveze, să mă înec în poveste, să trăiesc un pic în ea.... Continuarea ->

Iarna lumii – vol. 2 din Trilogia secolului, Ken Follett

iarna lumiiNucleul celui de-al doilea volum din Trilogia secolului este Al Doilea Război Mondial. Dar să nu credeți că este un roman despre război, sau nu numai despre el. Iarna lumii este povestea în care lumea a înghețat. De frică, de foame, de moarte. Este, de fapt, povestea dezordinii sociale a secolului trecut.... Continuarea ->

Căderea uriașilor – vol. 1 din Trilogia secolului, Ken Follett

căderea uriașilorTrilogia Secolului este exact ce spune titlul. Trei romane superbe, scrise excelent de Ken Follett, care cuprind în paginile lor o frescă a civilizației umane de-a lungul secolului al XX-lea. Cele mai importante evenimente ale secolului, care au marcat mersul lumii așa cum o cunoaștem azi, sunt trăite de câteva familii din Anglia, Germania, Rusia și Statele Unite, de-a lungul a patru generații.... Continuarea ->

Breeders – serial

breedersScriu despre Breeders din mai multe motive. Mai întâi, pentru că este aproape necunoscut la noi, iar mie mi s-a părut un serial tare fain care merită vizionat. Un alt motiv ar fi că îmi pare un film autentic – ca scenariu, ca joc actoricesc, ca poveste. Nu în sensul de ”original”, ci în sensul de adevărat. Și, nu în ultimul rând, scriu despre el pentru că este relaxant și inteligent. Da, e o comedie, dar departe de genul la care se hăhăie stupid în fundal la fiecare replică.... Continuarea ->

Războiul nu are chip de femeie, Svetlana Alexievici

Războiul nu are chip de femeieRăzboiul nu are chip de femeie este un roman răvășitor, emoționant, care împletește într-un mod amețitor duioșia și cruzimea. E greu să descriu o carte care conține atâtea descrieri, mărturii ale femeilor care au luptat în Al Doilea Război Mondial. Mărturisesc, e greu și de citit. Pentru că e un roman dureros, sufletul cititorului este sfâșiat cu fiecare pagină.... Continuarea ->

Hemingway și cu mine, Paula McLaine

Hemingway și cu mineEi bine, am capul plin de Hemingway. Acest roman descrie viața romanțată a scriitorului cu cea de-a 3-a soție, după ce Paula McLaine a evocat-o pe prima în Soția din Paris.Se pare că celelalte două n-au meritat a fi menționate decât ocazional, ca amante. Pentru că da, Hemnigway n-a fost nicio zi burlac în viața sa adultă de la 21 la 61 de ani, când s-a și sinucis. Vocile bune ar putea spune că a fost un familist perseverent, iar vocile rele ar putea specula că de la atatea neveste n-a mai suportat să trăiască.... Continuarea ->

Soția din Paris, Paula McLain

soția din ParisÎn adolescență eram fan Hemingway, după ce citisem câteva minunate romane de-ale lui. Între timp, alți scriitori i-au luat locul în preferințele mele, dar am rămas cu impresia că Ernes Hemingway, pe langă faptul că a fost un scriitor talentat, a fost și o personalitate remarcabilă a epocii în care a trăit și pe care a părăsit-o printr-un act suicidal, la doar 61 de ani. Bogat, apreciat de public, iubit de apropiați, de ce a renunțat atât de repede la o viață aparent atât de plină?... Continuarea ->

Noaptea de foc, Eric-Emmanuel Schmitt

Noaptea de focNu știu ce m-a surprins mai mult la romanul Noaptea de foc: faptul că la început nu am recunoscut deloc stilul lui E.E. Schmitt sau descoperirea pe parcurs a faptului că acesta este un roman autobiografic. Surprinzător nu doar pentru că autorul vorbește despre sine, ci mai ales pentru că, în acțiunea descrisă în carte și trăită la vârsta de 28 de ani, el are revelația întâlnirii cu Dumnezeu. Este momentul când dintr-un ateu convins (de argumente logice și filozofice) devine un credincios spiritual – moment important în viața oricărui om, dacă are norocul să-l trăiască.... Continuarea ->